EXCLUSIV / Andrei Cristofor, viaţa între cabinet şi teren

4
4158
Andrei Cristofor
Andrei Cristofor înainte de meciul cu CS Dinamo

Andrei Cristofor este unul dintre „veteranii” de la AFC Rapid. Fundaşul stânga de 27 de ani are o poveste fabuloasă pe care a avut amabilitatea să o împărtăşească cu cititorii 1923.ro. Andrei a ajuns în toamnă la echipa lui Andrei Anghel Constantinescu. Face parte din grupul băieţilor care îşi împart viaţa între jobul de zi cu zi şi terenul de fotbal. De aceea, din păcate, Andrei nu poate ajunge mereu la antrenamente. În ciuda acestui fapt, prezenţa sa în teren este un real câştig pentru echipa de lângă Podul Grant. Plusul de experienţă şi determinare pe care el le aduce în vestiar contează enorm. Cristofor este rapidist, mai ales că a avut contacte cu echipa din Giuleşti încă din 2004.

Andrei Cristofor a ajuns la Rapid la 14 ani

Mai exact, el a ajuns la 14 ani în Giuleşti: „La Rapid am ajuns prima dată la 14 ani, datorită unui prieten foarte bun, Sorin Bonciulescu. Era unul dintre cei mai promiţători atacanţi de la juniorii Rapidului pe atunci. M-a plăcut Adrian Dumitru, antrenorul de atunci, şi am rămas. Din păcate am luat o pauză de câteva luni bune pentru că am avut nişte probleme serioase la spate. Din fericire, am reuşit să revin destul de repede. Devenisem căpitan la juniori şi mă antrenam cu Rapid II, care era în liga a 3-a. Mă simţeam excelent! Din păcate, m-am accidentat grav şi iar a trebuit să iau o pauză”. Sunt primele mărturii ale lui Andrei Cristofor legate de amintirile sale la Rapid. Sigur, a revenit apoi, însă nu a rămas pe moment la Rapid, ci a fost împrumutat în liga a 4-a, la FC Chitila.

Primul club: Tonus Bucureşti

Vom reveni la acest episod. Până atunci ne întoarcem puţin în timp. De la momentul în care Andrei Cristofor s-a apucat de fotbal. „La 7 ani, când, ca orice copil mă jucam în spatele blocului, m-am dus cu un prieten la clubul privat, Tonus Bucureşti. Era al domnului Claudiu Cătinaş care a fost, practic, primul meu antrenor. La antrenamente mergeam doar în weekend, sâmbăta şi duminica, la şcoala 10 din Floreasca. Aşa a fost vreo doi ani, până când într-o zi se vota. Nu m-am putut antrena, aşa că am mers pe terenul echipei Automatica. Mi-am descoperit câţiva colegi de generală care jucau la această echipă, mi-a plăcut şi m-au convins şi pe mine să rămân”, s-a destăinuit Andrei pentru 1923.ro. După alţi câţiva ani a urmat episodul Rapid, despre care v-am povestit deja mai sus prin intermediul protagonistului, evident.

Au urmat experienţele Chitila şi Buzău

Mutarea la FC Chitila n-a fost, nici pe departe, capătul. După un prim retur la Chitila, Cristofor a revenit pentru pregătire la Rapid 2. A fost, până la urmă, împrumutat iar la echipa ilfoveană pentru un sezon întreg. Şi după încă un an Chitila l-a luat definitiv! „Plecarea la Chitila a fost o alegere excelentă! Eram un grup extrem de frumos, condus de domnul Petruş Pârvu, rapidist de-al nostru. În primul sezon am pierdut barajul pentru promovare în liga a 3-a, dar eram convins că vom promova peste un an. Am ajuns iar la baraj, dar am pierdut surprinzător. A fost o lovitură grea pentru mine, motiv pentru care am decis să fac o schimbare. Aşa că am ales să plec la Metalul Buzău, să ajut un prieten. Nu am rezistat însă prea mult acolo, pentru că nu mai puteam face naveta”, ne mai explică Andrei Cristofor.

Orele de… somn de la şcoală!

De aici încolo urmează a doua parte a traseului ales de fundaşul stânga pentru viitorul său. Fiindcă Andrei este diferit faţă de mulţi fotbalişti. Conştient că, probabil, nu va ajunge pe culmile gloriei fotbalistice, s-a dedicat şi studiului. Motiv pentru care deja începe să fie activ full-time pe piaţa muncii, în timp ce fotbalul cade pe planul secund. Mai mult ca hobby. Un hobby în care pune însă foarte mult suflet şi căruia încă are să îi ofere multe. Cei care au văzut meciurile AFC Rapid ştiu asta. „Am făcut Colegiul Naţional Matei Basarab, mate-info şi, la un moment dat, trebuia să merg zilnic şi la şcoală şi la antrenament. Era lege! Mama mi-a spus că nu mai fac fotbal dacă nu voi avea rezultate bune la şcoală! (râde) Aşa că, m-am conformat. Începeam şcoala la 7, dar primele două ore erau de… somn! (râde cu poftă) Profesorul de română era rapidist şi mă înţelegea. Apoi la Străuleşti, la ProRapid. Era departe de liceu, dar mai ales de casă, pentru că eu stau în Militari”, ne mai explică Andrei.

De la turul zilnic al Bucureştiului, la un cabinet prestigios!

Într-adevăr, nu exagerează cu nimic. Pentru că ne spune şi traseul pe care îl urma şi care e demn de un tur complet al Bucureştiului. Zi de zi! „Luam troleul vieţii, 97, care făcea o veşnicie până la Podul Grant. Apoi luam 41, pe urmă autobuzul 178. Ce să mai, adevărată aventură! Nu era uşor, mai ales că cei mai mulţi colegi ai mei erau la Liceul cu Program Sportiv Mircea Eliade”, explică Andrei Cristofor. A făcut mate-info, dar până la urmă s-a apucat de kinetoterapie, aşa că acum este un profesionist desăvârşit la nivel naţional. Pentru a înţelege de ce, vă spunem doar atât: a fost kinetoterapeutul Simonei Halep timp de peste doi ani! Cu această poveste vom reveni mai dataliat într-un alt articol, pentru că merită alocat un spaţiu special. Momentan, trebuie spus că Andrei Cristofor lucrează pentru Kinetic Sports & Medicine, unul extrem de renumit!

Andrei Cristofor lucrează în ture

Context în care, e normal ca fotbalul să treacă în planul secund. Câţiva ani chiar a luat total pauză, apoi a revenit la Chitila. Atmosfera nu mai era la fel precum în urmă cu ani buni, când fundaşul era doar un puşti dornic de afirmare: „Am luat legătura cu domnul Petruş Pârvu, care încă era la Chitila la un moment dat. Nu mai erau la fel lucrurile însă… Făceam două antrenamente pe săptămână şi aveam meci sâmbăta. Eu lucrez de la 7 la 20 într-o zi, pentru ca în următoarea să fiu liber. Aşa că într-o săptămână ajungeam la toate acţiunile, într-o săptămână la nici una… Echipa s-a şi desfiinţat apoi, aşa că agonia s-a încheiat pentru ei. Pentru mine, tot răul a fost spre bine, fiindcă am ajuns la Mişcarea CFR. Care era, practic, noul Rapid!” Chiar dacă nu vom valida vreodată această impostură din istoria Rapidului, nu avem cum să nu acceptăm crezul unui om care nu îşi doreşte altceva decât să joace pentru Rapid!

Categorii de oameni

Discursul care urmează întăreşte şi mai mult aceste lucruri. Pentru că oamenii se împart în multe categorii, inclusiv în ceea ce priveşte starea de fapt de la Rapid. Există cei care doresc cu orice preţ şi prin orice mijloace să pozeze în salvatori pentru o istorie de 94 de ani, dar există şi cei care tac şi fac ce pot pentru a-şi duce mai departe dorinţa: aceea ca flacăra vişinie să nu se stingă! Nu sunt doar două categorii nici când vine vorba de Rapid, anume cele pomenite mai sus, de asta suntem siguri. La fel cum suntem siguri că Andrei Cristofor face parte din a doua categorie expusă. Motiv pentru care îi dăm cuvântul din nou, după ce am făcut această precizare importantă. Fiindcă Andrei are, într-adevăr, multe de spus!

Dezamăgit de idolul Daniel Pancu

„Partea bună că jucam pentru Mişcarea CFR este aceea că făceam zilnic antrenamente. Aşa că, oricând eram liber de la serviciu puteam participa la şedinţa de pregătire. Apoi, când erau meciuri, fiind vorba despre Rapid, găseam mereu înţelegere la cabinet. Ori eram învoit, ori făceam schimb de tură. Se găsea oricând o soluţie pentru a fi pe teren! Apoi am promovat şi noi şi AFC Rapid. Practic cele două Rapid au venit în liga a 4-a. Mi-aş fi dorit tare mult ca ele să se unească, mă încânta ideea de a juca la noul Rapid, dar să fie unul singur… M-a durut tare mult ce a declarat Pancu în urmă cu ceva luni. După ce a dat lovitura de start la un meci al AFC Rapid a declarat că pentru el acela e Rapid, nu Mişcarea CFR. Acum cred că a uitat…”, mai spune, oftând Andrei Cristofor. Discuţia cu fundaşul stânga nu a ajuns decât la mijlocul ei. A fost atât de interesantă şi stufoasă încât este păcat să o expunem într-un singur articol lung şi obositor. Aşa că, rămâneţi pe 1923.ro pentru continuare!

4 COMENTARII

  1. florin si andrei , sinteti rautaciosi ,
    nu stiu cind si de ce acest baiat si-ar fi cautat norocul si pe la steaua
    atita timp cit a sperat sa ajunga in fotbalul de performanta , si-a incercat (poate) si el norocul .
    sa nu uitam ca si n.manea (dumnezeu sa-l ierte) , in virful carierei fiind , a”tradat” rapid-ul si
    a fugit ( pentru vreun an) la steaua .nereusind acolo ,s-a intors (oarecum „cu coada intre picioare”) la rapid .
    asta nu i-a impiedicat pe multi sa vada in el , ani de zile , un simbol al rapidului (nu si dupa parerea mea)
    chiar si n.raducanu a „cochetat” spre sfirsitul carierei cu steaua , sportul st.,etc
    si totusi , absolut toata lumea si-l aminteste drept un simbol rapidist

    • Dacă Andrei simte ”vișiniul” de ce îl mai sâcâiți cu întrebări legate de Steaua ??? Sunt convins că nu-i face plăcere să mai audă de acea perioadă. Poate nu s-a simțit în largul lui (acolo la Steaua) tocmai prin faptul că el era atras de ”vișiniu”. După felul cum vorbește despre traseul lui ca fotbalist pare un om sincer și cu multă educație. Aștept continuarea. Aștept cu mare interes.