Antrenorul care ar fi putut crea un super Rapid! Sau nu?

2
2698
rapid
Rapid şi istoria!

Pe lângă subiectul propus aici legat de istoria echipei Rapid, un alt moment crucial este amintit în cartea inginerului Gheorghe Scurtu, „De ce susţin Rapidul”. Nu vom mai folosi neapărat citate ample, precum în cazul lui Gheorghe Apostol, pentru că nu este un subiect la fel de sensibil. În ciuda acestui fapt el ar fi putut schimba, în oarecare măsură, istoria clubului de lângă Podul Grant. Impactul este incert, dar merită pomenit. Protagonistul este Ion Costea. Cel mai longeviv om care prinsese din teren Rapidul interbelic, acea mare echipă cu Baratky vioara întâi. A fost o prezenţă discretă pe teren, dar a fost decenii de-a rândul un antrenor excelent de copii şi juniori.

Ion Costea şi momentul din 1962

Din păcate, în 2013, la 101 ani, Ion Costea părăsea această lume. Înmormântarea sa a fost una cu onoruri rapidiste, trupul fiindu-i depus la stadionul Giuleşti. Dincolo de aceste lucruri însă, el a lăsat o bogată moştenirea rapidistă în spate. Nu doar istorică, prin mărturiile pe care le-a făcut legate de Rapidul interbelic, cât şi prin jucătorii mari pe care i-a şlefuit. El fiind, din 1952, antrenor la copii şi juniori. Întrebarea din cartea lui Gheorghe Scurtu se referă la anul 1962. Aşadar la zece ani după ce Ion Costea preluase cu succes şi deja şlefuise numeroase talente rapidiste. Atunci, într-un an de cumpănă, Nicolae Roşculeţ fusese adus antrenor. Alt reprezentant al marelui Rapid Interbelic. Nu el era problema. Doar că la Rapid se obişnuia promovarea antrenorilor de la copii şi juniori.

Oficial vs. neoficial. De ce nu a ajuns vreodată antrenor la Rapid

Foarte mulţi au trecut prin asta, mai puţin Ion Costea. Unul care a avut, poate, cele mai bune rezultate din istorie. În 1962 părea un moment excelent, nu s-a întâmplat însă asta. Ion Costea a rămas la juniori. Conducerea a motivat de multe ori că i s-a propus în câteva rânduri postul de antrenor principal şi că el a fost cel care l-a refuzat. Realitatea rezultată din rândurile scrise Gheorghe Scurtu este că Ion Costea era mult prea „incomod” în situaţiile „neclare”. Şi cum era extrem de iubit şi respectat de suflarea vişinie, lângă Podul Grant, nimeni nu şi-ar fi permis să se pună rău cu el. Nimeni din conducere. Aşa că a fost păstrat pe postul mai sus amintit. Desigur, nimeni nu ştie ce s-ar fi întâmplat dacă i s-ar fi dat echipa pe mână.

Nimeni nu ştie ce s-ar fi întâmplat!

Până la urmă, în Giuleşti, a ajuns marele Valentin Stănescu. Care a contribuit la formarea unei echipe imense. Dacă ar fi reuşit Ion Costea mai mult nu ştim. Poate nu s-ar fi adaptat şi ar fi eşuat lamentabil. Ceea ce ar fi dereglat Rapid de pe cursul ascendent pe care se afla. În acelaşi timp, poate numărul de titluri ar fi fost mult mai mare. Iar acum stadionul Valentin Stănescu s-ar fi numit Ion Costea. Greu de anticipat. Cert este că ambii au locul lor bine definit în istoria echipei de lângă Podul Grant. Fiind, două vârfuri de lance. Chair dacă proporţia rezultatelor este clar în favoarea lui Tinel Stănescu.

PENTRU CEI CARE VOR SĂ CITEASCĂ ALTE ZECI DE POVEŞTI INTERESANTE DESPRE RAPID O POT FACE ACHIZIŢIONÂND DE AICI CARTEA „DE CE SUSŢIN RAPIDUL”

2 COMENTARII

  1. nea tinel a scris o pagina de aur in isoria rapidului ,fiind intemeitorul (1962-1968) echipei pe care
    multi rapidisti mai virstnici (eu fiind printre ei) , o considera cea mai mare echipa rapid a tuturor vremurilor (vezi si interviul presedintelui clubului aristocratic, publicat cindva aici , dar disparut .cine vrea il poate gasi pe youtoube)
    aceasta echipa a ocupat 4 ani la rind locul 2 -3(62-63,63-64,64-65,65-66) fiind intrecuta
    (jecmanita ) la potou (in ultimele 2-3 etape) de dinamo , prin metode comunist – securiste (la pupitrul de tras sforile aflindu-se generalul de securitate postelnicu)
    atunci s-a nascut un 11 pe care orice rapidist in virsta de peste 65 de ani , ti-o recita( ca pe o poezie invatata bine , bine , la bacalauret) chiar si sculat brusc din somn , noaptea.
    asta daca n-a dat peste el altshaimer-ul (multumesc bunului dumnezeu , „neamtul” asta inca n-a avut curiozitatea sa ma cunoasca)
    totul a culminat cu titlul istoric din vara lui 1967 !!
    andrei / raducanu , lupescu , motroc , dan coe , greavu , dinu , georgescu/ jamaischi , nasturescu , dumitriu 2 (iertati-ma nu am pe claviatura numere romane) , ion ionescu , codreanu .
    in toamna lui 67 am eliminat in primul tur al cupei campionilor pe trakia plovdiv , iar in turul 2 ne-a eliminat juventus torino (0-1 la torino , 0-0 in retur pe republicii )
    la sfirsitul turului de campionat 1967-1968 , paralel cu partiparea la c.c.e.rapid-ul merge f.prost in campionat si ocupa un loc la coada clasamentului , fapt ce duce la concedierea marelui v.stanescu si aducerea unui antrenor total necunoscut (de la tehnometal – divizia „c” !!!) pe nume marin barbulescu
    galeria se rupe in 2 :contra lui m.barbulescu (pro nea tinel) si invers .numai ca sub bagheta acestui m.barbulescu echipa isi revine spectaculos in retur (1968) si sfirseste pe un loc de cupe europene (3).acest barbulescu continua sa aduca locuri de frunte (2-3) , pina prin 1971, dupa care incepe declinul , cu multe editii in divizia „b”
    ulterior nea tinel revine la rapid prin 1982, contribuind impreuna cu viorel kraus la revenirea in prima divizie , dupa vreo 6 ani de exil in divizia b (!!)
    cam asta a fost cariera lui nea tinel , pentru care numele sau va ramine vajnic in memoria colectiva a rapid-ului si prin stadionul care ii poarta numele
    daca nea costea ar fi facut mai mult ? eu unul nu cred !

  2. Nu pot să-mi dau cu părerea ce fel de antrenor putea fi d-l Ion Costea la echpa de seniori, dar pot spune că l-am cunoscut, datorită legendarului Teo Codreanu -Parpală, ca un om de pus la rană. Bun și blând. Respectuos și manierat. Când i-am spus că sunt un rapidist din provincie a făcut un gest excepțional, atunci. M-a îmbrățișat. Nu o să uit. Era în 1981.

LĂSAȚI UN MESAJ