Fotbal în Berlin, ep. 3: insigna pe care e scris „Rapid”!

1
3018
Rapid
Am găsit sigla AFC Rapid la Berlin!

Sunt şanse spre 0 ca să cauţi în România şi să găseşti o insignă cu emblema echipei noastre, Rapid. Iar dacă vine vorba despre atât de contestatul simbol cu acvila, cu atât mai mult. Poate doar să apară ceva insigne vechi, cu mult înainte ca echipa din Giuleşti să fi adoptat acest însemn. Adică dinainte de 2001, când AFC Rapid a luat fiinţă, cu însemnele aferente şi atât de îndrăgite. Când eşti în Berlin nu ai cum să nu îţi doreşti să savurezi fotbalul la maximum. Iar după Hertha Berlin – Athletic Bilbao în Liga Europa se cuvine să vezi, neapărat şi un meci de Bundesliga. Cu atât mai mult cu cât pe Olympiastadion nu vine chiar un adversar slab, cu Bayer Leverkusen. O echipă fără prea multe trofee, dar care e destul de obişnuită cu grupele Ligii Campionilor.

Hertha Berlin – Bayer Leverkusen e cap de afiş

Bayer Leverkusen, care a jucat inclusiv finala prestigioasei competiţii în 2002. În orice caz, un club mai bine cotat decât cel din capitala Germaniei. Cu toate că, în mod paradoxal, Hertha Berlin are două titluri naţionale, pe când Bayer Leverkusen absolut niciunul. Sigur, ultimul dintre cele două a fost luat în 1931, aşa că stratul de praf de pe acest succes s-a transformat în cărbune deja. Nu despre asta e totuşi vorba. Ci despre dorinţa de a vedea un meci de Bundesliga, Hertha Berlin – Bayer Leverkusen. De data asta ştiu drumul, ştiu cum stau lucrurile pe stadion. Am grijă să fiu sus, în tribună, în timp util pentru a prinde şi începutul începutului. Aşteptaţi însă, că mai e până acolo. Din nou familii întregi cu fulare la gât, de la cel mai mic până la cel mai mare.

S3, trenul expres

Din nou S-Bahn, numai că acum nu mai e S5, ci iau S3. Diferenţa e că acesta din urmă funcţionează ca o linie expres pentru stadion. Şi sare vreo două sau trei staţii, ajungând direct la peronul din vecinătatea arenei, despre care vă mai povesteam. Drumul către Olympiastadion este din nou garnisit cu magazine de bere şi bratwurst. Nu ai cum să rezişti fără un astfel de accesoriu alimentar. Mie însă îmi atrage atenţia altceva. Nu de mâncare, ci de luat suvenir. Staţi, că nu ne referim încă la cele oficiale, marca Hertha Berlin. Mi-am făcut timp şi pentru achiziţionarea câtorva din astea, de data asta. Numai că mai este un pic până acolo. Fiindcă ele poposesc, liniştite, în buza gardului ce permite accesul, posesorilor de bilete, pe arena cu aproape 75.000 de locuri. Altceva este şi mai inbtersant decât ursul cu steagul ce are rolul de emblemă elaborată a clubului.

Sigla cu acvila! Rapid este din nou la Berlin

Şi nici măcar nu vă trece prin cap despre ce este vorba! La câţiva paşi de un magazin cu bere la pahar, ticsit de clienţi, dar şi mai aproape de o tarabă cu fulare şi eşarfe 100 la sută neoficiale se găseşte şi o tarabă inedită. Cu insigne având reprezentate siglele echipelor de fotbal. Nimic neobişnuit neapărat din descrierea anterioară. Doar că nu e vorba doar despre cluburile din Berlin. Nici măcar numai despre cele din Germania, cum aţi fi tentaţi să credeţi. Nu, nu, ci a tuturor echipelor din lume! Exagerez, desigur, dar nu mult. Sunt câteva sute. Văd din Europa, dar şi din afară. Brusc, ochii îmi rămân ţintuiţi pe partea inferioară a uriaşei mese, la care vinde un puşti asiatic, care dacă avea 16 ani. Este o insignă, mai micuţă, cu sigla Rapidului! Sigla cu acvila, atât de disputată în acest moment!

Cinci euro şi punguliţa aşezată cu grijă

Nu stau pe gânduri, scot 5 euro, atât cât era preţul standard pentru tot ce era acolo şi o primesc aşezată frumos într-o punguliţă. Mai caut în speranţa că mai are vreuna. Dar nu, în acel moment era singura! O singură siglă cu acvila printre sute, poate mii, de bucăţele de metal frumos colorate. Şi care respectau cu fidelitate emblemele tuturor cluburilor importante. De la Hamburg SV până la Boca Juniors, ori de la FC Barcelona până la Hansa Rostock. Glumind puţin acum, pot spune că emblema cu acvila este la mine. Nu de alta, dar aşa cum v-am explicat, alta nu mai era pe acolo. Cu toate că erau cluburi care aveau şi câte 3-4 exemplare. Minimum. Îmi pot continua drumul liniştit spre meciul care stă să înceapă, după ce pun preţiosul suvenir bine de tot.

Bere la litru şi biletul pentru Ostkurve

Mai sunt vreo 300 de metri până la sectorul unde am bilet. Iniţial, de data asta, voiam să îmi procur tichet în Ostkurve. Din două motive. Era mai economic, dar şi pentru atmosfera de senzaţie pe care, sunt sigur, am fi simţit-o acolo. Cum însă nu am mers singur, a trebuit să respect şi dorinţa însoţitorului, aşa că am stat cam în acelaşi loc ca la meciul Hertha Berlin – Athletic Bilbao. Nu e rău, fiindcă de acolo se vede mai bine atmosfera, dar şi jocul. Care, din fericire, de astă dată a fost mult mai alert decât anostul 0-0 văzut anterior. Înainte să intrăm însă, terminăm berea. Ai voie cu alcool pe stadion, dar cumpărat din incintă. Unde, credeţi-mă, găsiţi halbe de plastic la… 1 litru! Nu, nu glumesc. Se bea pe rupte! Iar atmosfera… Vai! Având în vedere că de această dată am prins şi de la început totul pot spune că am rămas şi mai impresionat. Dar pentru detalii, răbdare! Mai urmează episoade dedicate fotbalului din Berlin. Iar voi veţi afla tot ce trebuie!

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ