Fotbal în Berlin, ep. 5: profesioniştii din liga a 5-a

1
999
Berlin
Terenul pe care joacă Tennis Borussia Berlin

Cronologic, meciul Tennis Borussia Berlin – FC Frankfurt a fost al treilea văzut live la Berlin. De gazde auzisem în trecut, au jucat în Bundesliga de două ori la mijlocul anilor 70. Nu sunt o echipă fabuloasă, dar totuşi reprezintă al patrulea nume ca rezonanţă din capitala Germaniei. După Hertha, Union şi enigma Dynamo, despre care vom povesti separat puţin. Nu e rău, având în vedere că Tennis Borussia joacă în liga a 5-a şi că în Berlin sunt în jur de 300 de cluburi de fotbal. Sincer să fiu, am mers mai mult pentru că ştiam că este echipa favorită a lui Jorg. Cel care a asistat, pe viu, la partida CS Pantelimon – AFC Rapid 0-3 în urmă cu un an. Drumul spre stadion nu e foarte complicat, trebuie să cobor la Messe Sud. Era pe aceeaşi magistrală cu Olympiastadion, doar că mai aproape de centru.

8 euro ca să stai în picioare!

Iar cum ieşi la suprafaţă nu ai cum să nu vezi nocturna. Problema e să găsesc accesul în tribune. Nu mi-e aşa uşor, ocolesc puţin. Ajung la poartă. Bilet, program de meci, chiar şi fan shop! Au tot ce trebuie, ce să mai! Ba unde pui că cel mai ieftin bilet întreg, ca să stai în picioare, te costă 8 euro! Dacă ne gândim că la noi lumea se plânge şi la 5 lei… În tribune undeva la 500 de suporteri. „Cam ăştia sunt, dar să ştii că sunt echipe şi de liga a patra care nu au mai mult de o sută. E un număr decent”, îmi va explica Jorg în repriza a doua. În prima este fotograful de serviciu. El, alături de alţi fani, se ocupă de imaginea clubului. Fără să ceară nimic în schimb. Chiar dacă, tot el îmi mărturiseşte, este fan al echipei de numai opt ani, de când avea el 32. Interesant.

Antrenor cu nume, Brdarici, şi cascadă de goluri

Trebuie să recunosc că mă oftic un pic fiindcă atunci când am trecut de filtrul de control al biletelor scorul era deja 1-1. Să fie meci cu multe goluri?! Nu cunosc liga a 5-a germană, însă se marchează la foc automat şi în Bundesliga. Până la urmă am primit răspunsul, scorul final a fost 4-3. Primul meci acasă pe acest teren în noul sezon, fiindcă terenul fusese renovat. Acum gazonul arată impecabil, nici echipele nu arată rău. Mă feresc să fac comparaţii cu România. Sau cu oricare alt fotbal, dar îmi place ce văd. Inclusiv cum portarul oaspeţilor urcă în careu în ultimul minut, dar şi clinciul dintre jucători. Lumea se calmează până la urmă. Iar antrenorul Thomas Brdarici răsuflă uşurat. Câştigă acasă! Nu a venit de mult. Da, exact, este vorba despre fostul atacant al naţionalei Germaniei şi al lui Bayer Leverkusen.

Liga a 4-a, maximum ce poate Tennis Borussia Berlin

Nu are un nume spectaculos în fotbalul german, dar totuşi a fost un fotbalist respectat şi destul de bine cunoscut. Oricum cu mult peste nivelul ligii în care antrenează. Şi, aş îndrăzni să spun, chiar peste cel al lui Tennis Borussia Berlin. Măcar în acest moment, pentru că altfel, echipa are o istorie extrem de interesantă. Subiect despre care vom discuta însă ulterior. Acum revenim la prezent. „Toţi sunt fotbalişti profesionişti, în acest an s-a vrut promovarea în liga a 4-a. Dar am avut un antrenor slab, s-au pierdut puncte şi e cam greu de acum. Poate la anul. Oricum, al patrulea eşalon este maximum pe care îl putem atinge!”, îmi explică Jorg. Cu o nonşalanţă ireală, având în vedere ce găsesc aici. Şi, în acelaşi timp, îmi răspunde la întrebarea care îmi stătea pe limbă: ce caută Brdarici antrenor aici? Băieţii sunt profi!

Teren fără chirie şi cartea primită cadou

Cum un salariul minim în Germania este undeva la 1000 de euro lunar, e clar că nu sunt cheltuieli mici. Nu cad, repet, în capcana de a compara din punct de vedere valoric fotbaliştii cu cei din România. Dar condiţiile… Nici măcar nu pot fi aduse în discuţie. Aici la liga a 5-a ar fi excelent şi în Liga 1 la noi, în cazul unor echipe. Bun, există şi alte chestii inedite. „Echipele de aici nu plătesc chirie pentru stadioanele pe care joacă, doar Hertha. De aia vor să îşi construiască propriul teren, unul mai mic. Doar Union Berlin are stadion propriu”, mai aflu de la Jorg. Între timp am înfulecat doi bratwursti si doua beri la pahar de plastic. E o atmosferă cum în România nu am întâlnit decât la meciurile României la rugby. Şi îmi place! După ce termin de înfulecat, merg şi la fan shop, unde Jorg îmi dăruieşte cartea lui. Un jurnal de călătorie, „Aya Napa”. Omul a fost în peste 50 de ţări să vadă meciuri de fotbal, deci are ce povesti!

Messe Sud, Romexpo de Berlin

Experienţa nu se încheie o dată cu fluierul de final. Mă bucur sincer că băieţii au bătut cu mine în tribună, mi-am luat suvenirurile, un cârnat şi am luat-o la pas spre Messe Sud. Acolo unde avea să continue călătoria mea prin fotbalul din Berlin. Până atunci însă aflu ce e Messe Sud. Este cam ce e Romexpo pentru Bucureşti. Doar că de vreo 30 de ori mai mare. Hai, bine, exagerez, nu e asta proporţia. Dar sigur e una dintre cele mai mari expoziţii din Europa. Aşa că ocupă o suprafaţă impresionantă. E bine, am mai aflat ceva. E vineri seară, metroul merge toată noaptea, deci mai pot sta la o bere. Alături de suporterii Borussiei Berlin. Locaţia şi detaliile, în episodul următor. Deocamdată continui să ascult despre istoria echipei, pe care, de asemenea, vă voi prezenta ulterior. Deja v-am dat ponturile pentru un nou episod. Aşadar rămâneţi pe 1923.ro, aşa cum sunteţi obişnuiţi!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ