Fotbal în Berlin, ep. 8: Ankara, capitala… Germaniei!

0
668
Berlin
La Berlin s-a jucat Berliner AK - Energie Cottbus

Berliner AK este o echipă cu puternice influenţe turceşti. În trecut, acest AK chiar venea de la Ankaraspor. Practic, clubul purta numele de Berlin Ankaraspor. În prezent, clubul înfiinţat în 1907 nu mai are, cel puţin nominal, vreo legătură cu puternicile legături turceşti. În sensul că AK reprezintă iniţialele de la Athletic Klub. Bun, am lămurit treaba asta. Numai că între băieţii din primul unsprezece, mai bine de jumătate au nume turceşti şi cetăţenie aferentă, pe care o aflu din programul de meci. V-am zis că mi-a fost util. E adevărat, cu o singură excepţie toţi erau şi cetăţeni germani. Cu alte cuvinte nemţi cu acte în regulă, dar cu dublă cetăţenie. Nu am fi insistat pe această componentă prea mult. Însă şi suporterii lor din tribune, cei mai mulţi dintre cele câteva sute ai lui Berliner AK sunt de origine turcă.

Jakub Jakubov, vedeta lui Berliner AK

Ceilalţi ţin cu Cottbus, dar asta nu miră. E diferenţă mare de popularitate dintre cele două echipe. Plus că e greu să fii fan, la Berlin, al unui club atât de mic când ai, totuşi, Hertha şi Union. Dar atmosfera este frumoasă, iar ceea ce vedem pe teren place. Atacul e integral compus din jucători cu originile pe care vi le-am descris mai sus. Cu toate că cel cu banderola este un croat. Iar în poartă un ceh care pare să aibă cel mai bogat CV din tot lotul. Jakub Jakubov e un plăvan blond de 28 ani şi 1.93 metri. Şi se face remarcat prin faptul că a fost crescut de Austria Viena. Şi că a făcut parte din lotul naţionalei Cehiei U20 care a jucat la Cupa Mondială din 2009. E adevărat, nu a evoluat vreun minut. Dar se vede că are calitate pentru acest nivel. În fine, revenim pe teren, fiindcă nu el a fost vedeta. Ci băieţii care ştiu cu mingea.

Mingicarii care pot ajunge departe

Toţi cei din faţă sunt turci. Nu are importanţă numele lor, fiindcă oricum nu îi ştie prea multă lume. Doar că e de menţionat faptul că ceea ce fac pe teren îi poate propulsa, pe viitor, mult mai sus. Mai ales că mulţi au până în 21 de ani. Berliner AK domină destul de copios Energie Cottbus. În afara galeriei oaspeţilor, care face gălăgie non-stop, de la tribuna I nu se aude cine ştie ce. Ciudat, având în vedere că aici sunt vreo 2.500 – 3.000 de fani. Aveam să aflu mai târziu cauza… Speranţele gazdelor erau reale, fiindcă o victorie le poate oferi şansa să se apropie de primul loc, ocupat tocmai de Energie. Pentru că numai acesta este promovabil în liga a 3-a. Măcar nu e jumătate de loc ca în România… Speranţele sunt justificate de un joc bun. Numai că, aşa cum se întâmplă des în fotbal, norocul ţine cu cei mai puternici.

Galeria lui Energie Cottbus

Nu, nu se joacă la Cottbus, dar…

Iar la mijlocul reprizei a doua Energie Cottbus dă lovitura şi tabela rămâne neschimbată la 0-1 până la final. În momentul golului oaspeţilor o explozie de bucurie ridică în picioare şi tribuna I. Acum înţeleg de ce era linişte… Cei din Cottbus sunt majoritari şi aici, spre stupefacţia unui suporter al lui Berliner AK din faţa mea. Care se uită urât şi mormăie ceva printre dinţi la adresa oaspeţilor nepoftiţi. E totuşi firesc ca o echipă cu sezoane în Bundesliga să aibă un public mai fidel… În fine, spiritele se potolesc repede, iar singurii care continuă sărbătoarea sunt numai membrii peluzei. Una frumos colorată, dar care nu are un repertoriu totuşi demn de fotbalul din Germania. Sigur, vorbim aici de liga a 4-a, dar Cottbus a fost în primele două ligi mulţi ani, iar ce e acolo nu se compară cu ce vedem acum.

„Nu te du în galeria lui Energie!”

E singurul meci văzut la Berlin în care gazdele pierd şi sincer să fiu îmi pare rău, dar e timpul să îmi văd de drum. Am mai terminat un capitol, cel numit Berliner AK. Castelul Charlottenburg mă aşteaptă. Între timp îmi mai cumpăr un bratwurst şi mai admir atleţii care nu sunt câtuşi de puţin interesaţi de fotbal, ci îşi continuă exerciţiile de gimnaşti ajutaţi de cadrele metalice din zonă. Şi mai ales de masa musculară impresionantă pe care o posedă. Chiar dacă suporterii lui Energie sunt net superiori din punct de vedere numeric, nu văd vreun incident. În ciuda a ceea ce mi-a spus Jorg: „Dacă mergi la meci, fii atent, stai la tribuna I! Nu te du, cumva în galeria lui Cottbus. Nu sunt prea amabili şi dacă află că eşti din România s-ar putea să ai probleme!” Probabil că omul ştie mai bine… Dar oare dacă le-aş fi spus ceva de Burcă, Reghecampf sau Miriuţă aveam şanse mai bune să le intru pe sub piele?

Am ratat o felie de istorie, Dynamo Berlin

La glumele astea râd singur, noroc că nu mă vede nimeni. Deja sunt pe drum, am mâncat, iar acum revăd, în aparatul foto, fotografiile pe care le-am făcut. Unele sunt chiar reuşite! A fost o experienţă reuşită! De acum mai am să o văd şi pe Union Berlin şi gata. Rămân cu regretul de a nu fi apucat să ajung şi la un meci al lui Dynamo Berlin. Echipă care a luat 10 titluri la rând în RDG (!!!) E ceva şi fac pariu că au şi o galerie măcar interesantă. La urma urmei cei mai tari suporteri din Germania sunt tot ai lui Dynamo, dar Dresda. Cu toate că după unificarea Germaniei, fosta multiplă campioană a RDG n-a jucat mai sus de liga a 4-a! Nu e nimic! Nici cu cei ai lui Union nu-mi va fi ruşine. Doar că poveştile legate cu experienţa din Berlinul de Est urmează zilele ce vor veni.

Fotografia postată de Anonimul MD Celebru.

LĂSAȚI UN MESAJ