EMOŢIE / Visul unei nopţi de toamnă pe Giuleşti

3
1888
Giuleşti
Giuleşti, gazdă a unui eveniment special

12 ani s-au împlinit de la acea joi seară de septembrie a anului 2005, când Rapidul lui Răzvan Lucescu obţinea o performanţă uluitoare pe Giuleşti. Iar tânărul antrenor făcea un gest incredibil, măcinat de un război tăcut cu patronul George Copos. Gestul e prins pe coperta Gazetei Sporturilor, în fotografia lui Cristi Preda, după fluierul final, care consfinţea calificarea Rapidului (premieră absolută) în grupele Cupei UEFA. Răzvan Lucescu a ieşit de sub copertina băncii de rezerve, a îndreptat degetul mijlociu spre patronul din înaltul tribunei şi a plecat la vestiare. A ocolit Teatrul Giuleşti şi, cu inima bătând să-i spargă pieptul, a urcat pe Podul Grant, orbecăind ca un lunatic spre Arcul de Triumf, chiar în seara triumfului său absolut. A fost cea mai inedită demisie din istoria fotbalului, glumind puţin, una digitală.

Traseul UEFAntastic

Ca să înţelegem dimensiunile succesului, iată pe cine a bătut şi pe cine a eliminat Rapid atunci: reprezentantele Germaniei (Hertha Berlin şi Hamburg), liderul Olandei (Feyenoord), Rennes, PAOK, alături de care Răzvan îşi împleteşte acum destinul, şi Şahtior. Să recapitulăm: Germania, Olanda, Franţa, Grecia şi Ucraina! Totul cu o echipă de români, gemenii Karamyan fiind singurele excepţii. A reuşit cu o echipă formată de el şi de Dinu Gheorghe cu doar 1.2 milioane de euro! Tot lotul!

Meciul cu Feyenoord de pe Giuleşti

Revenim la finalul meciului cu Feyenoord, când nimeni nu mai era la locul lui. Răzvan era în drum spre casă, iar la masa presei erau prietenii lui Răzvan. Am avut onoarea să mă număr printre ei şi ştiu, pas cu pas, cât a suferit. Eu şi psihoterapeuta lui, într-o perioadă în care era ruşinos să recunoşti că mergi la psihoterapeut. În sectorul presei din Giuleşti era o emoţie imensă, toţi ne bucuram pentru Răzvan şi pentru Rapid. Colegele mele, Ioana Cosma şi Ortansa Cazacu, aveau lacrimi pe obraji. Eu ştiam unde merge Răzvan şi am pornit după el. Am ajuns înaintea lui în pragul casei, fotoreporterul Cristi Preda, cel care îl prinsese mai devreme în poza de pe copertă, a încercat o poză. Şi-a vărsat nervii pe noi, ne-am împăcat la un pahar de vin pe malul lacului Herăstrău, iar după ce şi-a dus băiatul la şcoală, între el şi Copos era din nou pace!

Cine l-a făcut să se răzgândească?

O prietenă specială care şi acum îi urmăreşte reuşitele, dar din ceruri. Reli, soţia lui Dinu Gheorghe, l-a prins în acea noapte la banchetul Rapidului. Cu un Copos stingher la masă, i-a pus lui Răzvan că e păcat să lase altuia munca depusă. Doamna Reli, cum o cunoşteam cu toţii, era un om de o bunătate fantastică, un suflet aparte! De aceea, Răzvan plângea distrus la înmormântarea ei, în curtea unei bisericuţe de lângă Ambasada Chinei. Soţia lui Dinu Vamă a pierdut o a doua luptă cu o boală nemiloasă. Cu ani în urmă, câştigase o repriză. Răzvan a fost alături de ea şi de cei doi copii, dar şi de bunul său prieten. În acea noapte, într-un club de lângă Palatul Telefoanelor, Reli Gheorghe a reuşit să anuleze gestul din finalul meciului şi l-a readus pe banca Rapidului pe Răzvan. Peste câţiva ani, Răzvan acţiona la fel, plecând de la echipa naţională, după 3-0, cu Bosnia, tot în Giuleşti!

Copos şi boala de ficat!

„Copos te macină ca boala de ficat, e ca ucigaşul tăcut” , spunea cineva care a lucrat cu patronul rapidist. Ce l-a adus pe Răzvan la gestul disperat? Desele războaie cu mize mici avute cu patronul, după ce antrenorul plătise rate ale jucătorilor din buzunarul său, una chiar după victoria cu Hertha, pentru Vali Bădoi.

Lacrimile de la Doneţk

În acea epopee, a mai existat un moment tulburător. La Doneţk. Rapidul lui Răzvan învingea Şahtiorul lui Mircea Lucescu, într-un meci despre care toţi credeau că va fi blat. Tensiunea a erupt la final, la conferinţa de presă. Răzvan îşi căuta cuvintele cu bărbia tremurând când Mircea, tatăl, a intrat şi l-a pupat părinteşte pe creştet. Juniorul a început să plângă, jurnaliştii ucraineni au început să aplude, plângea chiar şi cine nu înţelegea ucraineană!

Lacrimile de la finalul meciului cu Şahtior

„Vă cer scuze, e prima dată în viaţă când mă bucur de o înfrângere a lui” , a explicat Răzvan după ce s-a mai adunat puţin. Aşa s-a scris cea mai frumoasă pagină din istoria europeană a Rapidului şi una dintre cele mai frumoase din viaţa lui Lucescu junior. Şi acum, la fiecare succes, ridică ochii spre cer şi caută privirea blândă a prietenei care l-a adus înapoi la Rapid în acel început de octombrie 2005.

Autor: Radu Oprişan

Sursa: telekomsport.ro

3 COMENTARII

  1. frumos remember !
    si tragic pentru noi rapidistii !
    unele din cele mai bune echipe din germania , olanda , grecia , ukraina , franta au stat la picioarele rapidului !
    doamne , ce am fost si ce-am ajuns
    si 2 vorbe pentru george copos :
    domnule copos , ai facut multe in viata (si bune si rele) , ai facut avere, , ai facut si prostii pentru care ai platit cu cei mai scump pentru un om :libertatea
    nu am sa inteleg niciodata cum ai putut asista nepasator si contribui ,la moartea celui mai frumos lucru pe care la-i facut vreodata (din punctul meu de vedere) :marele rapid al sezonului 2005-2006,si chiar anii urmatori. „farmecul vietii” va ramine pentru vecie , poate cel mai inspirat lucru care s-a spus sau scris vreodata despre rapid
    eu intru tot timpul pe youtube si privesc / aud in casti (ca sa nu sperii vecinii) frinturi din aceste meciuri celebre ,si tremur de fericire si emotii cind revad pentru a miia oara 15,000 de rapidisti inebuniti de fericire catarati pe tribunele si gardurile batrinului giulesti in ritmurile disco ale imnului rapidist
    e ca si cum ti-ai fi omorit propriul copil !!!

    • Da, ce-am fost si ce-am ajuns…Ce emotii, ce mandrie dupa acele meciuri…Cu putina sansa si mai mult curaj in returul de pe „23”, cred ca puteam juca finala !
      Dar a pune tot dezastrull in spatele lui George Copos, este prea simplist. Copos a ridicat Rapidul pe culmi, prin aducerea lui Lucescu, dar a pierdut prin increderea acordata unora care au jefuit tot. Si sa nu uitam nici aportul asa zisei galerii, cu interesele ei mai mult decat meschine !

LĂSAȚI UN MESAJ