Costi Berechet, cu zâmbetul pe buze după operaţie!

Costi Berechet nu e genul care să zâmbească des, e un tip mai sobru. Cu toate astea, echipa 1923.ro l-a găsit duminică, în ultima zi la spital, cu zâmbetul pe buze. O imagine totuşi stranie cu un fotbalist de 21 de ani care tocmai a fost operat pentru a i se băga o tijă în picior. Când forma sa era una din ce în ce mai bună, o intrare criminală l-a lăsat cu piciorul atârnând. Dublă fractură de tibie şi peroneu. Groaznic!

Costi Berechet: „Acum mă interesează doar să merg din nou!”

Doar că Bere e un luptător. Şi nu este afectat, câtuşi de puţin, nici când se uită la piciorul înfăşurat în două bandaje strânse, la gleznă şi genunchi. Sunt capetele tijei. Suprafaţa operată e încă galbenă de la soluţia folosită şi peisajul nu e unul de vis. Dar Costi e liniştit: „Vreau să mă relaxez, să stau cuminte şi să mă fac bine. Mă interesează acum să merg din nou! Restul, vor veni de la sine!”

Secretul zâmbetului lui Costi Berechet

Cum te simţi, Costi Berechet?

Mult mai bine. Mâine (n.r. – luni) plec acasă, dar deja am început să mă deplasez singur cu ajutorul cârjelor, m-am ridicat singur din pat, durerile sunt mai mici. Mă mai înţeapă, dar este OK. M-am obişnuit şi merg înainte. Îmi pare tare bine că operaţia a decurs aşa cum trebuie.

Eşti incredibil de relaxat şi ai puterea să zâmbeşti, cum nu prea te-am văzut! Cum reuşeşti în această situaţie?

Mă simt bine fiindcă toată lumea este lângă mine şi mă încurajează. Am simţit o energie pozitivă extraordinară în jurul meu, suportul tuturor rapidiştilor şi asta îmi dă o forţă imensă! Familia, în primul rând, este 24 de ore din 24 lângă mine. Iar motivul zâmbetului meu este faptul că Mădălina Alexandra Ghiţă este lângă mine! Prezenţa ei îmi face foarte mult bine (zâmbeşte)!

Ai vorbit şi despre rapidişti. Cine te-a vizitat?

În primul rând cei de la echipă, de la AFC Rapid. Au venit la mine încă din acea seară nenorocită, apoi am ţinut mereu legătura. M-au vizitat şi suporterii, cărora le mulţumesc din tot sufletul pentru sprijinul moral şi material pe care mi l-au acordat. A fost şi Ionuţ Moga, cel care m-a accidentat la mine. Chiar de două ori la rând, mi-a spus că îi pare rău… Chiar i-am simţit regretul… Sunt convins că a vrut să intre doar la intimidare, nu să îmi rupă piciorul. Dar asta a fost.

Costi Berechet a fost sunat de Iosif, Burcă şi Vasile

Conducerea AFC Rapid s-a interesat de tine? Au făcut public faptul că 20 la sută din încasările de la meciul cu Academia Rapid vor fi redirecţionate către tine!

Da, am vorbit cu domnul Horia Manoliu după ce am intrat în spital. Despre iniţiativă, ce să zic… Chiar mă emoţionează, le mulţumesc din suflet pentru acest gest. Nici nu mă interesează suma pe care o voi primi, important este că îmi vor acorda un ajutor care contează enorm în astfel de situaţii. Chiar simt că toată lumea este lângă mine!

Din partea Academiei Rapid te-a căutat cineva?

Da, da! M-au sunat domnii Mihai Iosif şi Ovidiu Burcă. Nu m-au uitat, mi-au transmis încurajări. Încă un motiv să mă simt mai puternic. Ah, să nu uit! M-a contactat şi Nicolae Vasile! Am fost colegi la juniori şi a fost printre primii care s-au interesat de starea mea de sănătate. E multă energie pozitivă în jurul meu, o repet, iar asta contribuie mult la starea mea de bine.

Da, pentru că…

Ai vrea să mă întrebi cum a fost accidentarea, aşa e?! Cum am simţit totul, corect?

Costi Berechet s-a gândit la Bancu în momentul accidentării

Mă gândesc că poate nu ţi-e uşor să vorbeşti…

Nu am vreo problemă! Fii atent. Eu jucam mijlocaş, Vuk mi-a pasat mingea, intrasem în careu, dar era greu să trag. Am dat-o din prima către Ţep, care era mult mai bine poziţionat. Iar la vreo două secunde după asta a fost impactul. Pe moment nu am simţit nimic, fiind încălzit. Când am lăsat privirea către picior am văzut cum atârnă. În acel moment am avut un şoc şi mintea mi-a zburat la Nicuşor Bancu, de la CS U Craiova. Care în urmă cu vreo trei ani a suferit o accidentare similară.

Iar el şi-a revenit, acum e la naţională! Sigur l-ai luat ca model!

Nu merg atât de departe cu gândul. Singurul lucru pe care mi-l doresc acum este să merg iar, să pun din nou piciorul în pământ. Restul, se rezolvă în timp. Marele meu noroc a fost că primul care a venit lângă mine a fost Andrei Cristofor. A văzut ce am păţit şi mi-a zis să stau întins, nemişcat. Mi-am păstrat calmul şi asta m-a ajutat. Mai ales că a trecut mult timp până salvarea a ajuns la stadion. Erau minute interminabile…

Alte îngrijiri medicale ai primit până la sosirea ambulanţei?

De unde…? Cei de la Romprim, săracii, nici nu ştiu dacă aveau doctor. Veniseră câţiva lângă mine, dar toţi se uitau speriaţi, nu ştiau ce să facă. Deci, ce să zic…

Adi Voicu, omul care l-a ajutat enorm să se facă bine

Ai fost operat a doua zi dimineaţă?

Da, iar pentru asta vreau să îi mulţumesc în mod deosebit lui Adi Voicu (n.r. – fostul preparator fizic de la AFC Rapid). Pentru că s-a ocupat de tot, a mers la spital, în ambulanţă, peste tot! S-a ocupat ca totul să fie făcut ca la carte şi cât mai repede. Ştia că este foarte important ca operaţia să se facă în primele trei zile. Am avut mare noroc cu ajutorul lui şi cu intervenţia lui! Nu am cuvinte să îi mulţumesc! A fost multiplu campion naţional la rugby cu Dinamo. E un om de la care am învăţat multe şi de la care voi mai învăţa, sunt sigur!

Te-ai accidentat chiar înaintea meciului AFC Rapid – Academia Rapid… Ce părere ai despre acest meci?

Ce mă pui să fac… Cum să îmi dau cu părerea despre aşa ceva?! Bun, o voi face, dar din două perspective. Prima, cea de jucător de fotbal, al AFC Rapid. Cred că nu avea cum să se ia în calcul ca acest meci să nu se joace. Pentru că toţi suntem, întâi de toate, fotbalişti. Şi trebuie să ne respectăm meseria, aşa că nu li se poate reproşa băieţilor că au intrat pe teren. Pe de altă parte, ca suporter rapidist sunt total de acord că acest meci nu ar fi trebuit să se joace niciodată! Rapidul trebuie să fie unul singur…

Bun, dar se pare că acest lucru nu se poate întâmpla… Măcar momentan…

Atunci să fie, măcar, unitate! Nu ştiu, cumva să ne ajutăm… Dacă tot sunt două echipe cu numele Rapid. Eu zic că dacă s-ar renunţa la certuri şi dacă s-ar uni loturile s-ar putea face o echipă care să ajungă lejer până în liga a doua. Şi încă una de rezervă. Să fie, cumva, Rapid şi Rapid II, ca în trecut… Este părerea mea de suporter. Ce se întâmplă acum nu face sub nicio formă bine Rapidului…

AFC Rapid şi recunoştinţa lui Costi Berechet pentru debutul pe Giuleşti

Eşti printre puţinii care au rămas dintre cei care au promovat anul trecut cu AFC Rapid din liga a 5-a, de pe primul loc. De ce nu ai plecat?

Eu când am venit la Rapid, în copilărie, aveam un vis major: să joc pe Giuleşti! Iar la AFC Rapid mi-am îndeplinit visul ăsta. Am promovat de pe primul loc, am reuşit lucruri frumoase. Aşadar, AFC Rapid m-a ajutat să îmi îndeplinesc visul şi era normal să merg mai departe aici.

Mulţi foşti colegi de-ai tăi au mers la Academia Rapid. Ce părere ai?

Când am început pregătirea de vară, nici nu se ştia de Academia Rapid. Eram mulţi dintre cei care am promovat. A venit Andrei Anghel antrenor, Adi Voicu preparator fizic. Am devenit un grup unit, frumos, de care m-am ataşat. Chiar nu îmi mai venea să plec, mi se întărise convingerea că trebuie să joc în continuare pentru AFC Rapid. Despre cei care au ales să plece, nu pot eu să comentez. Suntem prieteni, ei au ales ce e mai bine pentru ei, ce au simţit ei şi nimeni nu are dreptul să îi judece! Mai ales că acolo sunt Daniel Pancu, Daniel Niculae sau Mihai Iosif.

Ai pus numele fostului tău antrenor alături de două legende!

Da, pentru că îl apreciez enorm! Nu uit că el m-a sunat şi m-a luat la AFC Rapid acum un an şi ceva. A avut un rol covârşitor în evoluţia mea, mi-a dat numărul 10. O să îi fiu mereu recunoscător pentru ce a făcut pentru mine.

Inspirat de Zyiati

Cum este relaţia cu Andrei Anghel, noul tehnician de la AFC Rapid?

Foarte bună pentru că, după cum ţi-am spus, este unul dintre factorii care m-a determinat să îmi doresc să rămân la AFC Rapid. Am învăţat multe lucruri şi de la el. Oamenii cu care am lucrat la Rapid au contribuit la formarea mea ca jucător extrem de mult.

Surpinzător, idolul tău este Noureddine Zyati! De ce?

Păi aveam vreo şapte ani când a venit el la Rapid. Atunci am început să iubesc Rapidul şi asta, în bună măsură, datorită lui. Stilul lui de a mângâia mingea, dar şi atitudinea din teren m-au cucerit de când eram un copil. Şi chiar dacă a stat numai un sezon în Giuleşti, nu pot uita că el este omul care m-a făcut să mă îndrăgostesc de echipa de lângă Podul Grant. Sper să am ocazia să îl cunosc personal într-o zi!

Facem o încheiere frumoasă a interviului?

Da… În primul rând sunt trist că m-am lovit atât de grav când eram într-o formă precum am avut acum trei ani la juniori, cel puţin din punctul meu de vedere. Dar, în acelaşi timp, sprijinul din jurul meu mă face să cred că din această încercare va ieşi un Costi Berechet mult mai puternic!

La iniţiativa Socios Rapid 1923, cei interesaţi să îl ajute pe Costi Berechet să treacă cu brio peste recuperarea ce se anunţă destul de costisitoare, o pot face aici: CONT BANCAR RO30BTRLRONCRT0126659001, contul este la banca Transilvania iar numele titularului este BERECHET CONSTANTIN.