Destin fabulos! De la Rapid, campion în… Alaska!

0
2114
Rapid
Adrian Creţu a fost junior la Rapid, acum e campion în Alaska!

Primele impresii despre Alaska le-am cules în copilărie din romanul lui Jules Vernes, Cesar Cascabel, iar imaginea teritoriului înghețat ne urmărește pe mulți dintre noi. Gândul că acolo se poate juca fotbal m-a contrariat până să aflu povestea lui Adrian Gabriel Crețu, un tânăr care a devenit campion al Alaska Men’s League Soccer din postura de portar al echipei locale Warriors FC. Fost junior la Rapid și jucător pe la echipe de liga a treia și a patra din România, Adrian a plecat în Alaska pentru a-și realiza un vis din copilărie. Avea rude acolo, iar după o accidentare care l-a ținut pe tușă s-a gândit că nu are nimic de pierdut dacă merge într-o vacanță de câteva luni.

Alaska, doar un vis împlinit la început

Așa că și-a făcut bagajele și a plecat spre teritoriul vast locuit altădată de athabascani, un popor amerindian. „Mi-am rupt piciorul și am vrut cumva să schimb mediul. Așa că în mai am plecat la nașa mea, care locuiește acolo. Mi-am făcut bagajul, în care am aruncat și mănușile de portar și ghetele de fotbal”, povestește Adrian. După o călătorie lungă, personajul nostru a ajuns în Fairbanks, chiar în inima ținutului Alaska. Este un oraș cu 32.000 de locuitori, al doilea ca mărime al statului american.

Printre care sunt și câțiva români. De altfel, legătura dintre Alaska și România are un punct comun spectaculos. Este vorba despre George Pomuț, un general american de origine română, care a fost promovat consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg în 1866. În perioada activității sale în Imperiul Țarist, Alaska a fost vândută Statelor Unite, iar George Pomuț a contribuit la acest lucru.

Jucător profesionist sub acoperire

Odată ajuns la Fairbanks, Adrian Crețu a început să viziteze Alaska și să cunoscă modalitățile localnicilor de a-și petrece timpul liber. Evident, a făcut cunoștință și cu sporturile lor. Dar tot fotbalul l-a atras mai mult. „E chiar o întâmplare funny. Vărul meu știa că am jucat fotbal și mi-a propus să mergem să vedem niște antrenamente ale echipelor locale. Am mers cu el și am jucat și eu. Am intrat în poartă, fără să le spun celorlalți despre trecutul meu. Am jucat pe teren mic. Și crede-mă, două ore am primit un singur gol. Am apărat cam tot, am avut și câteva parade. I-am impresionat”, relatează cu entuziasm Adrian.

Coleg la Rapid cu Ioniţă, Drăghia şi Vasile

La discuțiile de după meci, Adrian le-a povestit amicilor americani despre trecutul său fotbalistic și câteva dintre experiențele sale. Am încercat și eu să aflu mai multe detalii despre cariera lui, iar discuția s-a oprit ceva vreme asupra perioadei sale în Giulești, când evolua la Rapid. „La Rapid am fost coechipier cu Alex Ioniță, Drăghia, Nicolae Vasile, Claudiu Herea. L-am prins și pe Emil Dică pe la echipa a doua. Îmi plăcea foarte mult de el ca fotbalist. Era bun. L-am avut antrenor pe Florică Drăghici. Cam doi ani am jucat acolo. Mergeam și în galerie. Îmi plăcea la nebunie atmosfera din Giulești, însă ulterior m-am mutat la Ploiești cu familia și s-a terminat povestea vișinie”, îmi explică Adrian.

Joacă la Warriors FC

La câteva zile de la meciul în care i-a impresionat pe cei de la Warriors FC a fost abordat de responsabilul echipei locale într-un magazin, cu propunerea de a se alătura lotului. A acceptat și a început să meargă la antrenamente în mod regulat. Și-a făcut o idee și despre nivelul celorlalți.

„Ca fotbal, sunt destul de rigizi, chiar duri, gata să rupă picioare, cum spunem noi. Sunt însă ambițioși, deși nu au o îndemânare deosebită. Au determinare. Asta e principala lor calitate. Sunt și doi-trei fotbaliști peste media echipei. Băiatul care m-a chemat să joc e impresionant. La un metru jumate știe să dirijeze foarte bine jocul, are o tehnică incredibilă. Mai avem un fundaș central care se vede că știe să stea foarte bine în teren. Plus, un libero, care m-a cam încurcat la început. Eu eram obișnuit să stau mai avansat și să preiau din atribuțiile liberoului. Ei bine, mă intersectam cu el”, povestește amuzat Adrian.

Victorie de pomină la debut: 4-3

Primul meci a venit repede. „Am avut emoții. Echipa noastră a început bine, am condus cu 3-0 la pauză, dar în repriza a doua adversarii ne-au egalat cu două goluri din penalty. Am câștigat pe final cu 4-3. Deși am primit trei goluri, colegii m-au încurajat, erau veseli că au câștigat. Erau relaxați. Asta mi-a și plăcut. Atitudinea lor e total diferită față de România, unde se pune presiune și la liga a patra”, explică portarul român din Fairbanks.

Discuția fuge din zona sportivă către comparația între cele două societăți, cea românească și cea americană. Lunile petrecute în Alaska l-au convins pe Adrian să încerce să revină în oraș pe termen lung. „Acum am venit ca turist. Am bilet de întoarcere în România, dar mi-ar face plăcere să revin în Fairbanks. E un oraș superb, înconjurat de dealuri și munți, cu o infrastructură bună, cu spații largi. E aerisit și la propriu și la figurat”, declară Adrian.

Dilema poziţionării zidului

Revenim la experiența sa fotbalistică în statul supranumit „Ultima Frontieră”. Una extrem de interesantă. „Antrenamentele aveau o atmosferă aparte. Unul dintre colegi își asuma și rolul de antrenor. Îi și spuneai coach, un tip de culoare, care era la mijlocul terenului și care din când în când mai oprea jocul și dădea indicații. Toți erau foarte receptivi. Nu sunt îngâmfați. Toți sunt dornici să învețe. Chiar la un moment dat, a venit un tip la mine să mă întrebe de ce pun zidul în stânga și nu în dreapta ? I-am explicat și mi-a mulțumit”, povestește portarul român.

A pus „la punct” un puşcaş marin

Vă întrebați probabil însă ce s-a întâmplat cu portarul care apăra la echipa din Fairbanks înainte de apariția lui Adrian Crețu, de la Rapid?

„Da, e amuzant și aspectul ăsta. Era un mexican din US Army. Armata americană are o bază și acolo, iar băiatul ăsta era portar. El era lovit la mână atunci, eu am intrat în locul lui, iar în semifinale am făcut un meci foarte bun. Mi-aduc aminte că adversarii aveau un puști foarte bun, un copil de vreo 16 ani pe stânga, avea viteză, era tehnic. L-am simțit din startul meciului că e bun și cu prima ocazie când am putut ieși din poartă, l-am prins mai tare în afara careului și l-am speriat. Și acum însă mă doare tibia de la intrarea aia. Ei, în meciul ăla am apărat două penalty-uri, ne-am calificat în finală și i-am zis colegului meu, cu destul tupeu, că vraeu să joc tot eu în finală, deși el își revenise. A fost super ok și a acceptat, deși putea să mă refuze, el era omul de bază”, povestește Adrian.

Campion al Alaskăi cu Warriors FC

Astfel a ajuns portarul crescut în Giulești, de Rapid, să joace finala competiției Alaska Men’s League Soccer. A apărat pentru Warriors FC și în finală, iar echipa sa a câștigat cu 3-0. A obținut astfel un trofeu la care nu s-ar fi gândit niciodată, într-un mediu despre care nu avea habar în urmă cu câteva luni. Adrian Gabriel Crețu, campion în Alaska. E o etichetă pe care o va purta cu mândrie drept o amintire prețioasă.

Sursa: ziaruldesport.ro

LĂSAȚI UN MESAJ