Căpitanul de la Sevilla şi purgatoriul din Giuleşti

0
287
prosport
Fane Iovan a jucat la Rapid. Arhivă foto: ProSport

Ca punct de pornire avem finala insalubră de la Sevilla, cea din 1986, care este în realitate o pată pe istoria fotbalului mondial. Nimeni nu a contestat vreodată că la steaua de atunci nu erau jucători de valoare. Dar tehnicile prin care erau înregimentaţi sunt şi mai cunoscute. A fost o seară de pe urma căreia au apărut băgători în seamă precum Duckadam, care îşi permit să jignească oameni care se ghidează în carieră după talent şi nu după hazard, cum a fost în cazul stimabilului mai sus menţionat. Istoria şi-a urmat cursul şi după acea seară. Iar omul care a ridicat deasupra capului absolut nemeritatul trofeu a ajuns la apusul carierei în Giuleşti! Pentru Fane Iovan cei doi ani şi jumătate petrecuţi lângă Podul Grant au fost ca un purgatoriu.

Iovan a contribuit la fundaţia pentru marele Rapid din ’99

Acela a fost, de fapt, finalul carierei sale la nivel înalt. Pentru că echipele la care a jucat ulterior, Electroputere Craiova şi CSM Reşiţa nu mai reprezentau decât două bife palide în CV. Iovan a venit la Rapid la începutul lui 1993, pe când avea 32 de ani. Şi a rămas în Giuleşti până la finalul sezonului 1994-1995, înainte să împlinească 35. Nu se poate pune problema ca Fane Iovan să se numere printre cei mai iubiţi fotbalişti ai Rapidului din toată istoria. Şi care nu sunt puţini deloc! Însă în mod cert el este unul dintre cei care merită respect. Nu doar datorită celor 67 de meciuri jucate în prima ligă. Ci mai ales pentru că a fost unul dintre cei care au pus umărul la clădirea fundaţiei fabulosului Rapid din perioada 1997-2000. Şlefuit la perfecţie de Mircea Lucescu, cel pe care ni l-am dori selecţioner.

De ce este Giuleşti un purgatoriu

Este o poveste mai puţin ştiută legată de Ştefan Iovan. Nu îl ridicăm la gradul de erou sau de mare rapidist, pentru că nu este cazul. Însă este o filă din istoria noastră ce merită scrisă. Şi revenind la afirmaţia că pentru acesta Giuleşti a fost un veritabil purgatoriu, trebuie să spunem că motivul e evident. După ce ai petrecut ani cenuşii în tricoul autorilor celor mai mari abuzuri din fotbalul românesc, un final de carieră la cea mai iubită echipă din România, mai ales în acele vremuri, e ca o recunoaştere a mediului din care ai făcut parte. Noi nu vom pretinde vreodată ca Iovan să înjure steaua, fiindcă sunt puţine lucruri în viaţă mai urâte decât acela de a-ţi renega trecutul şi deciziile. Indiferent de gradul de constrângere! Dar nici nu-l putem lăsa pe fundul lăzii cu amintiri a istoriei giuleştene.

Aboneaza-te sa primesti cele mai noi informatii

* indicates required

LĂSAȚI UN MESAJ