Toni Cazan, fundaşul de fier al Rapidului de mâine

0
204
Toni Cazan
Toni Cazan este căpitan la Rapid 2001

„Atacul îţi câştigă meciuri, apărarea titluri!”, este o vorbă bine împământenită în folclorul fotbalului mondial. Şi una cât se poate de corectă, dacă judecăm după succesul uriaş pe care echipele italiene l-au avut mereu. Formaţii ce provin dintr-o ţară eminamente renumită pentru fotbalul defensiv. Aşa că ne mutăm puţin atenţia asupra unui fundaş rapidist de mare viitor. Este vorba despre Antonio Cazan. Am prezentat, rând pe rând, toţi jucătorii născuţi în 2001 care au apucat să debuteze pentru prima echipă pregătită de Mihai Iosif. Adrian Niţu, Sabin Iosif, Andrei Dumitrescu şi Alex Velica sunt ceilalţi patru. Primii, oameni de atac. Ultimul, omul responsabil să nu primească gol. Între ei unul dintre principalele liante este Toni Cazan. Căpitanul echipei Rapid 2001.

Toni Cazan, căpitan după o fază antologică

Echipă care tocmai s-a încununat campioană municipală. O competiţie deloc uşoară! Toni Cazan a fost omul cu banderola. Omul responsabilizat de Mihai Iosif de ani buni ca lider al unui grup din ce în ce mai puternic. De fapt, Antonio Cazan, alături de Sabin Iosif, este cel mai vechi component al grupei 2001. „Căpitan am fost ales de domnul Pleşa! Eram la un antrenament şi Sabin Iosif, de la vreo 15 metri, peste Paul Ioniţă, iar eu am scos-o de sub bară. La finalul antrenamentului, domnul Pleşa a anunţat-o pe mama că eu voi fi căpitanul echipei. După ce ne-a preluat domnul Iosif, acesta mi-a transmis la rândul său că banderola va rămâne la mine. Am fost foarte fericit! Să fii căpitan la Rapid este ceva ce alţii doar îşi imaginează!”, ne istoriseşte, plin de emoţie, Toni Cazan.

Cel mai vechi de la grupa 2001 alături de Sabin Iosif

Puştiul este născut pe 1 iulie 2001. Aşadar, încă nu a împlinit 16 ani. Practic, abia şi-a făcut buletinul, dar a debutat deja pentru prima echipă a Rapidului. Drumul până aici nu a fost unul scurt şi nici uşor. Dar Toni nu s-a abătut vreodată de la calea giuleşteană. În sensul că singurul club pentru care a jucat de-a lungul vieţii sale de fotbalist este Rapid Bucureşti. „Eram la şcoală, aveam oră de sport cu domnul Statica. El obișnuia să ne pună să jucăm fotbal. La una dintre ore a venit domnul Ciprian Niţă, m-a remarcat şi mi-a zis să vin la Rapid. Eram foarte fericit! Iniţial am fost la câteva antrenamente la grupa 2000. După aceea mi-a zis că o să vină alt antrenor, domnul Pleşa, şi vom fi copii doar de 2001. Eu cu Sabin Iosif suntem cei mai vechi. Cum s-ar spune noi ,,am înființat ” această grupă”, ne explică puştiul primele amintiri pe care le are de lângă Podul Grant.

Satisfacţia unui an teribil

Pe urmă discuţia porneşte către momente memorabile ceva mai recente, multe consumate chiar în 2017. An care, indubitabil, a fost cel mai bun din punct de vedere profesional pentru Toni Cazan. Fapt subliniat chiar de fundaş: „Sezonul a fostul unul greu, dar în acelaşi timp cel mai frumos an din cariera mea! Fiindcă am reușit să luăm campionatul în condiții atât de grele…„. Aceleaşi condiţii despre care v-am tot pomenit şi noi, de ori câte ori am avut ocazia. Fiindcă la Rapid totul se face acum din pasiune! În ciuda acestui fapt, pentru Cazan titlul municipal câştigat din postura de căpitan alături de Rapid nu e cea mai tare amintire şi realizare pe care o are în Giuleşti. Într-un top trei pe care l-am rugat să-l facă, succesul este abia pe a doua treaptă a podiumului!

Top 3 amintiri de la Rapid

„Debutul în liga a 5-a contra Galaxiei la Roşu este cel mai frumos moment de când sunt la Rapid! A fost superb să joc pentru echipa mare! Apoi voi ţine minte toată viaţa campionatul câștigat alături de grupa 2001. Nu în ultimul rând, pentru mine este ceva foarte special să fiu căpitan de nouă ani la Rapid. Cum am mai spus, unii doar visează la așa ceva! Eu trăiesc totul! Sunt cele mai frumoase lucruri ce mi s-au întâmplat în tricoul vişiniu!”, rezumă Toni Cazan pentru 1923.ro.

Golul de la mijlocul terenului

Cu toate că este fundaş, Antonio este unul dintre cei mai buni marcatori la grupa 2001. În condiţiile în care în sezonul 2016-2017 el a marcat 5 goluri! Un număr important, gândindu-ne că primii trei golgheteri au 18 (Dumitrescu), 16 (Iosif) şi Niţu (11). Te-ai aştepta ca căpitanul lui Mihai Iosif să aibă un gol favorit dintre acestea, însă cu greu poate alege: „După părerea mea, toate reuşitele au fost importante. Dar parcă cel cu Juventus Bucureşti a fost un pic peste restul. A fost o super victorie, cu 6-0, în faţa unui adversar greu. Da, da, pe ăla îl pun primul!” În schimb, în tolba cu amintiri altul este golul care se află pe cel mai înalt pediestal. „Acum câțiva ani, la Pitești, am dat un gol de la jumătatea terenului! Am fost foarte fericit, iar golul i l-am dedicat tatălui meu fiindcă a fost chiar de ziua lui!”, explică, cu multă emoţie, Cazan.

Paul Ioniţă, ieri portar, azi halterofil!

Povestea marii speranţe a Rapidului se apropie de final. Totuşi, înainte să încheiem, revenim puţin la primele sale amintiri. La mingea scoasă de pe linia porţii, după lobul lui Sabin Iosif peste Paul Ioniţă. În urma căreia a primit banderola. Dacă numele portarului vi se pare cunoscut, asta se întâmplă pentru că povestea lui a fost scrisă aici. Este chiar fratele lui Alex Ioniţă II, talentatul mijlocaş de la Astra şi produs de Rapid. Acum, Paul este, aşa cum apare şi în material, multiplu campion la haltere. La CS Rapid, evident. Înainte de a practica acest sport însă, el a început, ca toţi copiii îndrăgostiţi de Rapid, cu fotbalul. Iar amintirea expusă de Toni Cazan este prima atestare documentară în acest sens. Pentru a folosi o formulare mai plastică. 🙂 Rapid trăieşte!

 

Aboneaza-te sa primesti cele mai noi informatii

* indicates required

LĂSAȚI UN MESAJ