Un mic istoric al scuzelor giulestene

2
141
Daca si cu parca...

„Adevaratul Rapid” 2015, meci in nocturna, vineri ora 19:

– Nu vin la meci. Daca era sambata veneam, dar asa n-am cum sa vin.

„Adevaratul Rapid” 2015, meci in nocturna, sambata ora 19:

– De ce l-au pus la ora asta? Nu puteau sa-l puna si ei mai devreme? Daca era la 5, veneam, dar la 7 e prea tarziu.

„Adevaratul Rapid” 2015, meci sambata ora 17:

– Nu puteau sa-l puna si ei in nocturna? Si ce-i cu pretul asta la bilete? 10 lei la peluza?! Pai ce? Joaca Real Madrid?!

FALIMENT cu drept de recurs 2016:

– Adevaratul Rapid e la tribunal. Eu cu el tin!

FALIMENT cu drept de recurs 2016, termen: 3 insi in sala!

– Valeleleeeeu Rapidul meu, ce ma fac eu fara Rapidul meu (n.n. pe facebook ca la tribunal, asa cum am zis, doar 3 insi prezenti)

FALIMENT DEFINITIV 2016

– Valeleleeeeu Rapidul meu, ce ma fac eu fara Rapidul meu + ASTEPT SA SE VANDA PALMARESUL

2017:

– VREAU DOVADA DETINERII PALMARESULUI! (n.n. cerere adresata celor care nu dorm noaptea pentru a repune Rapidul pe sine, si nu celor care se ocupa de lichidarea societatii falimentare asa cum ar fi fost normal)

Bineinteles ca atunci cand RAPIDUL le va oferi din nou ocazia de a fi mandri ca sunt rapidisti fara sa faca absolut nimic, vor striga in gura mare iar ca sunt speciali, rapidisti dintotdeauna si asa mai departe… NOI RESTUL, CEI CARE AM RAMAS SI VOM RAMANE ALATURI DE RAPID IN ORICE CONDITII, NE VEDEM SAMBATA LA MECI PE GIULESTI! HAI RAPID!

2 COMENTARII

  1. Iritant, pe de o parte, acest pomelnic de scuze căutate, aparent găsite și degrabă livrate de unii care cred c-ar fi mulți cei care chiar le-ar crede :-). Pe de alta parte e totuși și hilar, iar ironia din articol le e binemeritată. Noroc însă că există și cei din cealaltă tabără, care-și canalizează eforturile pe susținerea a ceea ce avem, nu pe descoperirea de noi scuze și pretexte. Știu pe cineva care nu e din București de loc, dar trăiește aici de ani buni. Iar la sărbătorile mari de peste an merge, ca mulți alții, „acasă”, adică în orașul natal, să stea cu familia. Și anul ăsta, ca și-n alții, avea chiar posibilitatea să-și ia vreo două zile de concediu înainte, să poată prelungi puțin șederea, mai ales că de Paști doar ziua de luni e liberă. Da’ el nu și nu, că are Rapidul meci joi seară, pe Giulești. N-a strâmbat din nas nici la ora de începere (ba chiar s-a bucurat că s-a mutat la 19:00, ca să nu se mai învoiască de la serviciu, ceea ce oricum ar fi făcut dacă era cazul, așa cum a mai făcut-o și-n trecut, în multe alte rânduri, pentru „adevăratul Rapid” :-). Nici alor lui nu le-a spus de ce, de data asta, n-o să ajungă acasă de Paști decât pentru scurta perioadă garantată de stat, nimic mai mult. Nu că i-ar fi fost rușine că alege, în schimbul timpului în plus cu familia, să meargă mai degrabă la un meci de liga a 5-a. Doar că se gândea c-ar putea sădi o urmă de amărăciune pentru cei de-acasă, de vreme ce „…mamă, te iubesc, dar viața mea-i Rapid”. Totuși, o măsură de precauție cumva inutilă, căci aceeași mamă, trecută de 60 de ani, îl însoțise anii trecuți cu fularul la gât în deplasările de la Bacău, Piatra Neamț și chiar în pitoreasca Pojorâta (cea mai „exotică” deplasare internă a Rapidului la care a avut ocazia să ia parte, cum îi place lui să numească acei peste 1000 de kilometri dus-întors). Evident, sunt mulți alții care au făcut eforturi și chiar sacrificii mult mai mari doar pentru a fi alături de Rapid. Dar intenția acestei scurte istorisiri nu e să măsurăm cine e mai martir în numele echipei noastre. Poate fi, însă, un exemplu, unul din mii, care să contrabalanseze ceata celor care stau departe de Rapid invocând scuze, pretexte, motive…

LĂSAȚI UN MESAJ