REPORTAJ FOTO / Un meci cât un campionat! Rapid la putere!

Rapid
Rapid 2001 a devenit campioană!

E sâmbătă, ora 09:41 şi conform prognozei ar trebui să se lase norii şi să plouă. Până duminică seara. E mai înnorat decât de obicei. Dar stropii de apă din cer nu-şi încep jocul. Parcă s-au aliniat frumos, în primul rând, şi aşteaptă spectacolul. Rapid are meci! Chiar dacă este vorba de grupa 2001, e un meci cât un campionat. Fiindcă o victorie o face pe echipa lui Mihai Iosif campioană. Punctul de întâlnire? Terenul Laromet. Pe spaţiul verde cu multiple soiuri de buruieni şi cu denivelări care mai de care mai proeminente sau diforme fac mişcări de înclzire câţiva puşti firavi. Dar plini de determinare.

Rapid, galerie de 200 de oameni

Mihai Iosif îi motivează. E cel mai important meci al carierei lor de până acum. Cu toate că unii au jucat inclusiv pe Giuleşti, nimic nu se compară cu o partidă cu titlul pe masă. Blocurile şi casele dimprejur par abandonate. Nu e ţipenie de om la geam, cu toate că pe marginile terenului sunt, probabil, câteva zeci bune de apartamente. Oamenii locului s-au obişnuit cu meciurile jucate aici. Nici măcar cei aproape 200 de suporteri ai Rapidului, extrem de gălăgioşi nu pot combate letargia unei dimineţi de sâmbătă de după o săptămână grea de muncă. Printre multiplii susţinători se numără şi fotbaliştii de la echipa mare.

Stancu, Costache & co au venit la meci!

Din spatele benzilor colorate trasate în grabă pentru a delimita suprafaţa delimitată pot fi zăriţi Stancu, Oprea, Ursescu, Bărbălău, Costache, Dovleac, Ioniţă sau Berechet. Nu puteau lipsi de la acest moment. La juniori de această vârstă reprizele au 40 de minute, cu cinci mai puţin decât standard. Arbitrul fluieră, iar primul contact al mingii cu iarba nărăvaşă îi conferă o traiectorie ridicolă de minge de rugby ce se loveşte de dâmburi. Zâmbim. Mai ales când unul dintre baloane e lovit tare în afara terenului şi o ia pe contrasensul unei străzi din apropiere. Noroc că traficul este închis! Nu din raţiuni ce ţin de meci, ci pur şi simplu pentru că este o zonă mai greu accesibilă.

Dumitrescu, Iosif şi Niţu nu găsesc drumul spre gol

Revenind cu privirea la teren îi vedem pe Niţu, Iosif sau Dumitrescu cum se luptă ca nişte lei pentru fiecare balon din jumătatea adversă. Concordia va bate sigur, aşa că trebuie să marcheze imediat. Ratarea victoriei ar fi dezastruoasă. Se duc lupte şi în centrul, şi la margine. Varul sare din tuşa trasată neaşteptat de uniform raportându-ne la decorul absolut amatoresc ce ne înconjoară. Însă plasa lui „Dumi”, cea prinsă cu trei aţe de stâlpii din spate, refuză să se scuture. LPS Mircea Eliade, cel mai cunoscut liceu cu program sportiv din capitală, rezistă foarte bine. Chiar dacă nu pune probleme în atac. Vine pauza. 0-0 nu e un scor tocmai sexy pentru aşteptările celor câteva sute de rapidişti prezenţi la datorie.

Ratările care aduc disperarea

Mihai Iosif n-are o pauză uşoară. În mai puţin de o oră, munca lui de ani îl poate duce pe vârful extazului sau într-o prăpastie de dejnădeje. Totul depinde de un gol amărât. Ce paradox! Tobele bat cu putere de pe margine. Probabil că localnicii care au visat la un somn prelungit de dimineaţă în această zi de weekend înjură printre dinţi. La fel, cele două steaguri uriaşe nu coboară o clipă. E atmosferă de meci mare! Presărată cu cântece, dar şi proteste în momentul în care spiritele se încing. Dumi al nostru ratează de câteva ori faţă în faţă cu Dumi al lor. Îl apucă disperarea, rămâne ţintuit pe burtă, lipit de iarba stufoasă şi aproape sălbatică. „Hai, Dumi, că tot tu dai până la urmă!”, se aude o voce de pe margine.

Sabin dinamitează Larometul

Cu greu, dar Andrei Dumitrescu, numărul 9 cu abreviere pe spatele tricoului se ridică. Scorul e încă 0-0 şi ne temem să nu se răzbune ocaziie. Când, de nicăieri, un şut al lui Sabin Iosif se opreşte în plasă! GOOOOOOOOOOL! NE-BU-NIE! Rapid e campioană la acest scor! Banca giuleştenilor explodează aproape la propriu. Toţi năvălesc pe teren pentru un meleu al bucuriei uriaş. Energia degajată de această manifestare de descătuşare e atât de mare că până şi uşile containerelor ce servesc drept vestiare parcă stau să se deschide. Bucuria e în aer! Dumi al lor, portarul, plânge şi dă cu pumnii în bară de ciudă. E vinovat la gol, dar nu mai contează! Rapid va încheia sezonul pe primul loc. Mai sunt cam 20 de minute.

Dumi dă drumul la fiesta!

Timpul se supradimensionează pentru cei ce stau dincolo de linia de demarcaţie a terenului. Mihai Iosif este ca pe ace. Scăpăm iar pe atac, dar portarul opreşte de data asta faza iminentă de 2-0. Ce bun era încă un gol! Nu e nimic, se poate oricând. Scapă iar Dumitrescu! Are mingea la picior, îşi lasă adversarul în spate şi, de data aceasta, cu un calm aproape diabolic o strecoară în plasa roasă de timp şi de freacarea cu mingile. 2-0!!!! GOOOOOOOL RAPID! Dumi al nostru este încălecat aproape de mijlocul terenului într-un meleu de tipul „n-are vârf!” Bucuria este totală! Rapid devine campioană municipală la grupa 2001. Hora se încinge la centru, pentru că arbitrul a fluierat finalul. Iar Mihai Iosif e cel care dă tonul scandărilor. Asta după ce, bineînţeles, băieţii îl poartă pe braţe. Rapid trăieşte!

Foto: Alex Paraschiv

1 COMENTARIU

  1. Bravo baieti ! Bravo Mită !Nea Popica ar fi fost mândru de tine.Felicitari! RAPID NU MOARE!