Povestea lui Ilie Lazăr: golgheterul care a ctitorit o mănăstire

0
279
Ilie Lazăr
Ilie Lazăr a ctitorit o mănăstire

Un fost golgheter al Gloriei Bistriţa a costruit în urmă cu 18 ani o mănăstire pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru cariera din fotbal. Ilie Lazăr (51 ani) povesteşte că a rămas fără bani de cheltuieli când a finalizat ”Casa Domnului”, dar spune că nu este bucurie mai mare pentru el decât cea trăită când vizitează mănăstirea.

A fost egalul lui Batistuta în 1996

Învierea Domnului este trăită într-un mod special în casa lui Ilie Lazăr. Fostul atacant are peste 200 de partide în Liga 1 şi în 1996 era egalul lui Batistuta în jocul Gloria Bistriţa – Fiorentina (1-1), unde superstarul Argentinei şi Lazăr au marcat. Se fac 18 ani de când fostul golgheter de la CFR, ”U” Cluj, Gloria sau Gyor a decis să ctitorească o mănăstire.

”O mulţumire lui Dumnezeu! Nu visam să joc nici în Liga 4”

A făcut-o din banii câştigaţi în fotbal şi spune că aşa a vrut el să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru cariera pe care a avut-o. „Este o mulţumire pentru tot ce am realizat. Am vrut să-i mulţumesc lui Dumnezeu că din nimic am realizat ce am realizat. Eu nu speram să joc în Liga a 4-a şi am ajuns şi în naţionala României, am trei selecţii şi un gol. Eu, un ţăran din zona Băişoara… Printr-o minune am reuşit să răzbat, spune Ilie Lazăr, care povesteşte că a ajuns profesionist la 23 de ani, dintr-o întâmplare fericită.

S-a apucat de fotbal la… 23 de ani!

„Lucram la 16 februarie, am prins ultima Daciadă şi am jucat acolo. M-a întrebat antrenorul dacă nu vreau să câştig bani din fotbal. I-am spus ce să mai câştig eu la 23 de ani, aveam doi copii. O zi întreagă a stat la şeful de la Regionala CFR ca să mă ia la CFR Cluj. Şi m-a luat, am mers în B şi am fost golgheter. Am făcut o serie de acte de binefacere, dar nu eram împăcat. Am trecut odată prin Cristorel, la sora mea şi mi-a venit în minte să-i mulţumesc lui Dumnezeu şi să ridic o mănăstire.”

Juca în Ungaria când a decis să ridice mănăstirea

„Jucam în Ungaria atunci. Singura mea dorinţă a fost să ne numească Ilie şi Lazăr şi Înaltul Bartolomeu Anania s-a opus pentru că nu era conform canoanelor. Am reuşit să-l conving pentru că i-am spus că nu mă pot despărţi de niciunul din cei doi sfinţi şi în 3 iulie, 2000, Sinodul a aprobat”, povesteşte fostul atacant momentul când a decis să ctitorească Mănăstirea Sfinţilor Ilie şi Lazăr.

”N-am mai avut niciun ban”

Juca la Eto Gyor când a decis să ctitorească mănăstirea, iar apoi s-a întors în ţară, la ”U” Cluj. Aici s-a lovit de problemele financiare inerente din fotbalul românesc. Nu a renunţat însă la visul său. A decis să-şi cedeze şi ultimul ban pentru a ridica mănăstirea, dar spune că nu a regretat niciun moment acest lucru. „Simt că acolo e o parte din sufletul meu. Am muncit mult, până la un punct când n-am mai avut bani. Am ajuns la ”U” Cluj, ăştia nu mi-au dat bani. N-am mai avut niciun ban, nici să plătesc cheltuielile, după ce am declanşat construirea mănăstirii”, spune, cu sinceritate, Ilie Lazăr, care se îmbogăţeşte spiritual însă de fiecare dată când merge la mănăstirea situată în satul Cristorel, la o oră de mers cu maşina din Cluj Napoca.

„Paştele este sărbătoarea bucuriei!”

„Un moment special sufleteşte a fost în Sâmbăta lui Lazăr, când am fost bucuroşi să-l primim pe ÎPS Andrei, care mereu vine să slujească Sfânta Liturghie, când sărbătorim hramul Mănăstirii. Important este să avem cât mai multe momente de bucurie şi sufleteşti, nu doar sportive. Din credinţă ne vine tăria care ne ajută”, îşi dezvăluie Ilie Lazăr trăirile. „Paştele este sărbătoarea bucuriei, când domnul Hristos învie şi ne dă speranţă de viaţă veşnică. Ne spovedim, ne împărtăşim, soţia şi cele două fete se ocupă mai mult de partea materială şi de masa de Paşte”, spune Lazăr.

”Nu m-au primit în fotbal pentru că sunt incoruptibil”

A ieşit din fotbalul mare, dar nu a putut sta departe de sport. „Sunt profesor de sport la Seminarul Ortodox şi pe undeva tot mă macină fotbalul, îi duc lipsa fotbalului mare, dar mă bucur de rezultatele sincere ale celor mici, la nivel şcolar, chiar dacă politica ne îndeamnă să mergem la farmacii, nu la mişcare, prin legile care sunt date, spune Lazăr, care crede că a fost exclus din lumea fotbalului mare pentru că şi-a păstrat corectitudinea şi că n-a putut să renunţe la principiile sale morale. „Sunt prins şi de sport, cu copii mei de la Seminarul Ortodox. Chiar dacă nu m-au primit oamenii ăştia ai mei în fotbalul mare, pentru că eu consider că sunt din familia sportului. Acolo trebuie să te dai partea «ursului», eu nu sunt bine văzut, dar sunt incoruptibil. Cine îşi bate joc de fotbal, îşi bate joc şi de el.”

Ilie Lazăr: „O pâine îmi dă Dumnezeu”

„Fotbalul te răsplăteşte ca şi viaţa. Dacă eşti corect cu el, te trimite pe cele mai înalte culmi. Dacă trişezi, cum se întâmplă şi azi cu jucători care ajung repede în naţională sau la echipele mari, te pedepşeşte. Sunt mâhnit puţin de ce se întâmplă. Trebuie să fii într-o bisericuţă, într-un anturaj ceva, ca să intri. Nu sunt perfect, n-am făcut rău la nimeni. Dar nu-mi doresc doar să fiu acolo, să-mi iau un salariu şi să fiu trestie, cum bate vântul aşa să mă înclin. Nu vreau să mă îmbogăţesc, că o pâine îmi dă Dumnezeu să nu mor de foame. Eu vreau să ofer ce şi mie mi s-a oferit.”

Regretul lui Ilie Lazăr

„Ăsta e regretul meu că n-am putut să ajut, să ofer. Avem o societate plină de certuri, unde cei valoroşi nu sunt lăsaţi. Nu ştiu cum ne mai suportă Dumnezeu, că suntem dispuşi mai mult la fapte rele, decât la fapte bune. Ce să caute Burleanu care n-a jucat fotbal în viaţa lui? Sunt momente în care trebuie să apelezi la experienţa trăită. Dacă apelezi doar la teorie sunt chestiuni care se blochează”, este părerea lui Ilie Lazăr despre lumea fotbalului din România.

”Nu te-am luat în naţională pentru că nu-l suportam pe Pădureanu”

Spune că de curând are o mare amăgire. O întâlnire cu Anghel Iordănescu şi un moment de sinceritate al fostului selecţioner i-au creat-o. Tata Puiu a vrut să-l ducă la Mondialul din 1994, dar nu a făcut-o pentru că Ilie Lazăr juca la Gloria lui Pădureanu. „Trăiesc cu o amăgire. M-am întâlnit cu Iordănescu şi mi-a spus: «Domnul Lazăr, îmi pare rău că nu v-am luat în naţională, dar nu puteam să-l suport pe Pădureanu că era stâlpul sistemului». Puteam fi în America în ’94. Cinci ani am fost printre primii atacanţi din ţară. Eram golgheter, dar pe mine nu m-a ajutat nimeni. Am jucat în Cupa UEFA, Cupa Intertoto…”, se destăinuie Ilie Lazăr.

„Măicuţele de la Mănăstirea Sfinţilor Ilie şi Lazăr se roagă pentru fotbalişti şi pentru toţi oamenii. Sunt mulţumit că, după atâţia ani de muncă m-a învrednicit Dumnezeu pe mine să o ridic. Le urez tuturor oamenilor să fie veseli, să mai lase din ură şi din răutăţi”
Ilie Lazăr, fost atacant

Sursa: prosport.ro

Aboneaza-te sa primesti cele mai noi informatii

* indicates required

LĂSAȚI UN MESAJ