Mihai Popa, rapidistul premiant olimpic la patru materii

0
303
Mihai Popa
Mihai Popa are o poveste specială

Nu ne oprim din prezentarea poveştilor vişinii. Acum este rândul lui Mihai Popa, un mijlocaş născut în 1998, mai puţin cunoscut publicului rapidist. Pentru că la echipa lui Mihai Iosif a ajuns abia la începutul lui 2017. Ceea ce multă lume de asemenea nu ştie este că Mihai a jucat la Rapid aproape fără întrerupere, timp de 9 ani! Cu o mică sincopă, tocmai în a doua jumătate a anului 2016. După ce Rapid a pierdut dreptul de a juca în Liga 1, aşa cum ar fi fost şi normal. Din raţiuni pe care vi le vom prezenta ulterior, Popa a ales să plece la FC Voluntari. Pribegie care nu a rezistat prea mult din cauza dorului de casă. Adică de Giuleşti!

Mihai Popa, la Rapid din 2008

„În 2008, eram în clasa a treia, iar profesorul meu de sport, Daniel Răduţoiu, m-a remarcat. Imediat el i-a sugerat tatălui meu să mă ducă la un club, fiindcă am perspective. Atât a aşteptat el! Fiind mare rapidist m-a dus, la 9 ani, la grupa domnului Silvian Dobre. Care a devenit instant antrenor, părinte, pedagog şi prieten. Şi care m-a crescut de la stadiul de junior până la cel de adolescent!”, îşi începe Mihai Popa incursiunea prin propria-i poveste de viaţă cu emoţie în glas. Fiindcă puştiul ce a debutat pe Giuleşti cu 3000 de oameni în spate şi cu o pasă de gol, în faţa lui CS Dinamo, deja a acumulat numeroase amintiri plăcute la Rapid. Pe care vi le redăm pas cu pas. Iar prima dintre ele este faptul că s-a putut căli cu jucătorii născuţi în 1997, alături de care a jucat adesea.

A plecat la FC Voluntari după faliment

La o astfel de vârstă orice an contează şi contribuie decisiv şi definitiv la şlefuirea ca „sportiv şi ca om”, aşa cum subliniază Mihai atunci când vine vorba despre primul său antrenor, Silvian Dobre. Şi omul datorită căruia Popa s-a întors numaidecât în Giuleşti, chiar dacă la Voluntari avea cam tot ce îşi poate dori un fotbalist la categoria lui de vârstă. „După ce, din cauza falimentului, Rapid a fost exclusă din Liga 1, a trebuit să acţionez cumva. Nu ştiam ce va urma. Am decis să merg la FC Voluntari. În primul rând pentru că grupa mea de vârstă juca în liga de elită republicani A, ceea ce reprizntă cel mai înalt nivel. Am avut chiar şansa să joc în majoritatea meciurilor ca titular acolo. Am fost tratat absolut senzaţional! Doar că am simţit că locul meu nu este acolo…”, continuă Mihai cu un oftat care separă graniţa dintre părere de rău şi speranţă.

Dorul de Rapid l-a întors din drum

E de înţeles, puţini îşi dau seama cum poţi să te simţi stingher într-un loc în care primeşti absolut tot ce ai nevoie pentru a te dezvolta profesional. Numai că, aşa cum am scris şi mai sus, mijlocaşul stânga, asemenea lui Jesus Navas pe vremuri, suferea de dor de casă. Iar pentru el casa era Giuleştiul, acolo unde Rapid trăia la intensitate maximă şi cu multe goluri meciurile de liga a cincea. „Aproape toţi foştii mei coechipieri jucau acum pentru Rapid, pe Giuleşti, domnul Silvian Dobre a devenit antrenor secund… Rapidul, de când joc fotbal, este casa mea, fotbalistic vorbind şi am decis că trebuie să mă întorc! Cei de la Voluntari au fost domni cu mine până la capăt, m-au înţeles imediat şi am reziliat pe cale amiabilă. Aşa că am intrat pe mâinile domnilor Iosif şi Dobre, doi profesionişti şi pedagogi de excepţie. Cărora le mulţumesc din suflet pentru încrederea pe care o au în mine!”, explică Mihăiţă.

Premiant olimpic la română, franceză, logică şi informatică!

O dată lămurite două aspecte esenţiale din viaţa sportivă a lui Mihai Popa, acesta începe să ne surprindă şi mai mult. Cu rezultatele deosebite pe care le-a avut şi le are la învăţătură. „Părinţii m-au ajutat mereu, dar au condiţionat sprijinul pentru sport de rezultatele la învăţătură. Un „troc”, pe care l-am respectat cu sfinţenie. Am obţinut în fiecare an, inclusiv în liceu, o medie anuală peste 9,50, am fost şi sunt preşedintele clasei, am câştigat premii la olimpiade. De limba şi literatura română, limba franceză, logică şi informatică. Am obţinut atestatul de limba franceză eliberat de Institutul francez din Bucureşti. Toate acestea au fost rezultatul muncii mele, dar nu le puteam obţine decât cu sprijinul unor remarcabili profesori, doamnele diriginte Zota Gabriela şi Rogalski Florina şi bineînţeles, cu sprijinul familiei. Sunt bucuros că am reuşit totul la Şcoala Centrală, instituţie situată în elita unităţilor şcolare bucureştene”, vine „rafala” neaşteptată pe care Popa o „lansează” pentru colorarea acestui reportaj.

Emoţiile de la Gothia Cup

Pentru că trebuie să recunoaştem că puţini fotbalişti se pot lăuda cu asemenea rezultate la învăţătură! Sigur, aspectul sportiv contează mai mult. Cel puţin din punctul de vedere al pretenţiosului suporter rapidist. Motiv pentru care alunecăm din nou cu discuţia asupra momentelor de glorie pe care Mihai Popa le-a trăit în perioada junioratului. Sau de tristeţe. Important e că au fost clipe intense, pe care fotbalistul le povesteşte transpunându-se în trecut, martoră fiind emoţia din glas: „Cu o excepţie, în anii în care am jucat la Rapid am participat, conduşi de domnul Dobre, la Gothia Cup. Un Campionat Mondial la nivel de copii şi juniori, organizat la Goteborg, Suedia. Am jucat cu nemţi, suedezi, canadieni sau danezi. Această competiţie era o sărbătoare acolo. Cu o festivitate de deschidere pe stadionul central, cu toţi participanţii. Când am ieşit noi pe gazon, 50.000 de oameni ne-au aplaudat şi ovaţionat. Aveam şi steagul României… Am crezut că leşin de bucurie şi mândrie! Mi se făcuse piele de găină! Un moment unic datorat fotbalului! N-am să-l uit toată viaţa!”

Eliminat pentru că… vorbea engleză fluent!

Doar că Gothia Cup nu a reprezentat doar o amintire frumoasă pentru Mihai, ci şi destule lacrimi vărsate. În momente pe care le trăiesc, adesea, şi marii fotbalişti ai Planetei. „Într-un meci o arbitră de tuşă a dictat o decizie contestată, iar unii dintre coechipieri s-au adresat mai vocal. Eu, singurul din lot care vorbeam fluent engleza şi franceza, am fost trimis să-i explic nemulţumirea. M-am îndreptat spre ea şi am încercat să vorbesc. Pentru că anterior avusese de-a face cu colegii mei, a crezut că mă duc şi eu să vociferez în engleză. A ridicat fanionul, iar centralul mi-a dat al doilea galben şi implicit roşu… Alt moment a fost într-un meci de calificare, când am înscris un gol de generic sub bară. Egalasem şi meciul ajunsese la 11 metri. Acolo am ratat… În ambele situaţii am simţit că a căzut cerul pe mine, cred că am şi plâns de necaz, de revoltă… Norocul meu cu ratarea a fost că Rareş Dragne a apărat atunci trei lovituri şi ne-am calificat!”, povesteşte Mihai cu gesturi largi.

Debut de poveste pe Giuleşti

De la amintirile recente trecem direct la meciul ca titular cu CS Dinamo. Primul al său la Rapid, pe Giuleşti. Tocmai în ziua când în tribune au fost 3000 de oameni. Cei mai mulţi din acest sezon! „Să joc primul meu meci oficial la Rapid pe Giuleşti, cu atâţia suporteri… Cu tobe, steaguri, cu imnul Rapidului în difuzoare… A fost ceva sublim, de neuitat! Îmi tremurau picioarele mai ceva decât la examenul de permis auto pe ambreiaj! (râde) Tocmai de aceea, chiar dacă am câştigat şi am dat o pasă de gol, mi s-a părut că am făcut mai puţin decât îmi propusesem şi decât aş fi putut. De altfel, după meci şi domnul profesor Mihai Iosif mi-a spus: „Emoţii mari, Mihăiţă, s-a văzut!”. Dar amintirea acelui moment… Ufff!”, încheie pe un ton aproape fascinat puştiul care totuşi nu a devenit de mult major cu acte în regulă. Şi care mai are multe momente frumoase de aşezat pe rafturile din vitrina de sportiv.

Înoată de la 4 ani şi dezleagă cuvinte încrucişate

Mihai Popa este un tip atipic. Şi în încheiere vom vorbi puţin şi despre hobby-urile sale. Care sunt pe cât de numeroase, pe atât de interesante. Fiindcă deşi este un fotbalist de viitor şi un elev model, rapidistul are timp şi pentru alte activităţi. Mai ales sportive. Chiar dacă timpul nu îi oferă cine ştie ce răgaz să le practice. Ah, şi să nu uităm. O parte sunt sporturi ale minţii. Aşa cum îi stă bine unui olimpic premiant la patru materii! Sau pur şi simplu jocuri de societate şi divertisment. „Am preocupări obişnuite, cred… Îmi place să dezleg cuvinte încrucişate, să joc şah, whist, rentz, rummy. Ştiu să schiez, să patinez, să joc tenis de câmp, tenis de masă, popice. Îmi place înotul, pe care l-am învăţat de la 4 ani. Din păcate, timpul meu se împarte aproape în totalitate între şcoală şi fotbal şi nu îmi permite să practic prea mult din activităţile amintite…”, ne mai explică jucătorul.

Suporterii sunt profesorii care îl vor atesta fotbalistic

În ciuda acestui fapt, de un lucru suntem siguri. Mihai Popa nu are timp să se plictisească atunci când e în vacanţă sau prin vreun cantonament lung. Şi nici de suporterii rapidului nu a uitat. Aşa cum nu uită de nici unul dintre cei care i-au trasat bornele în viaţă până acum: „Mereu am arătat respect deosebit profesorilor mei. Chiar şi atunci când notele nu erau pe măsura aşteptărilor. Realizam că ele erau cauzate de propria prestaţie. La fel e şi relaţia cu suporterul. Fiecare apariţie pe gazon a mea constituie un examen dat în faţa unor profesori foarte exigenţi, dar avizaţi asupra materiei. Aşa cum am reuşit să obţin rezultate foarte bune la şcoală, tot astfel îmi doresc să obţin note foarte bune din partea suporterilor rapidişti. Sunt conştient că principalul responsabil pentru atingerea lor sunt eu! Îmi doresc ca rapidiştii să aibă încredere în noi, aşa cum şi noi avem în ei. Şi să rămână uniţi în jurul echipei, la fel cum echipa este unită în jurul lor. Doar aşa putem exista, lupta şi câştiga!”

A jucat puţin din cauza unei accidentări la muşchi

Mihai a încheiat cu o comparaţie plastică şi surprinzătoare, dar în perfectă concordanţă cu valorile după care se ghidează în viaţă. Din păcate, l-am văzut puţin la lucru din cauza unei leziuni musculare pe care a suferit-o. Calitate însă are, suntem absolut convinşi de acest lucru. Şi cel mai probabil ne va încânta privirea cât de curând cu jocul său care va fi, în primul rând, eficient. Până atunci însă vă lăsăm să mai savuraţi o dată rândurile de mai sus! Iar dacă aţi citit materialul pe diagonală, vrem să vă avertizăm că nici nu ştiţi ce pierdeţi dacă nu vă răpiţi câteva minute să luaţi din scoarţă în scoarţă acest reportaj marca 1923.ro. Evident, mulţumită lui Mihai Popa, un fotbalist cu o poveste deosebită.

Aboneaza-te sa primesti cele mai noi informatii

* indicates required

LĂSAȚI UN MESAJ