Rică Răducanu, poveşti de senzatie

0
855
rica raducanu
rica raducanu

Rică Răducanu a fost unul dintre cei mai mari portari din istoria României. Dar și o figură în peisajul fotbalului românesc. Invitat în platoul emisiunii Digi Sport Matinal, ”Tamango” a povestit cum a driblat paza de pe aeroporturile internaționale din București și Paris. Doar ca să facă parte din angranajul naționalei la turneul final din 1984. Rică Răducanu s-a consacrat ca portar al echipei Rapid București. A participat la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic 1970, dar a jucat și în două filme de lungmetraj: „Totul pentru fotbal”, regizat de Andrei Blaier (1978) și „Legiunea Străină” (2008), în regia lui Mircea Daneliuc.

Rică Răducanu a mers cu avionul având bilete… CFR!

Când a venit vorba să facă parte din staff-ul naționalei la turneul final din 1984 care avea loc în Franța, fostul goalkeeper a întâmpinat greutăți din partea autorităților comuniste de la acea vreme din România. ”Tamango” și-a luat inima în dinți și a ajuns cu carnetul de bilete de tren de la CFR pe aeroportul Henri Coandă. Și-a făcut loc printre jucătorii lui Mircea Lucescu, a pus mâna pe bagaje și s-a urcat în avion. A ajuns în Franța și s-a întors acasă, tot după aceeași metodă. Metodă care spune el că a mers și pentru care a văzut turneul final din Franța, de atunci. ”Ne-am calificat la Europene, în Franța, cu Mircea Lucescu pe bancă. Dacă nu plecai însemna că nu îţi ieșea pașaportul, asta era vrăjeala. Eu nu aveam pașaportul, așa că mă duc la Federație, era Dinu acolo și mi-a zis că fără pașaport nu se poate să merg.”

Mircea Lucescu şi Cornel Dinu nu l-au putut ajuta

„A trebuit să mă duc și la domnul Mircea Lucescu acasă. Mi-a deschis soția, care mi-a spus că nu este acasă. Nu era ca pe acum, cu telefoane, până când l-am găsit… Plângeam, am dat de el până la urmă, mă întreba ce fac și am început să-i povestesc. Eu am contribuit la calificare și să nu merg în Franța? Mi-a spus că nu el face treburile și că Dinu și cu generalul i-au spus că nu mi-a ieșit pașaportul. În ziua plecării, m-am dus acasă, mi-am luat carnetul de CFR. Mă gândeam că dacă nu mă ia vin cu trenul înapoi. M-am dus la aeroport, îmbrăcat, cu geantă. Și am început să car bagajele, că eu mă ocupam și de bagaje. Număram bagajele, băieții, le ziceam hai, tată, nu știu ce, hai, hai. Am luat bagajele la băieți și nu m-am mai dus cu pașaport.”

Păsuit de stewardesă

„Mă duc în avion, mă pun acolo, m-a întrebat cineva că ce fac acolo: uite, domnule, aranjez aici. Și după aia la numărătoare, stewardesa zice că e unul în plus. Ea mie îmi zice asta. Nu e, mă, vezi-ți de treabă, fetițo. Eu stăteam, în spate, pe bagaje. Nu mi-era frică de avion. Mi-am pus șapcă de pilot și am început să servesc prin avion. Am pile, tată, mi-a ieșit pașaportul, i-am zis generalului. Eu merg, ajut cum vreau, și am coborât la francezi și am făcut la fel, am coborât prin spate. Când m-au văzut în mașină nu mai aveau ce să îmi facă. Stăteam cu Liviu Buluș în cameră. La întoarcerea în țară tot așa am făcut”, sună povestea incredibilă dezvăluită la Digi Sport Matinal.

Primul antrenor de portari din România

Ajuns la 70 de ani, fostul goalkeeper spune că obișnuiește să se mențină în formă și practica tenisul cu piciorul. ”Mai joc tenis cu piciorul, ieri am jucat și acum mă duc, dacă e timp frumos. Nu mai am clienți, majoritatea sunt îmbătrâniți. Mă ține în continuare, mă mai dor genunchii, dar joc. Zic unii că am îmbătrânit, că nu mă ține, dar prost nu sunt”, mai glumește acesta. Mircea Lucescu a purtat un rol important în cariera lui Rică Răducanu. ”În România, antrenor cu portarii eu am fost primul că era Lucescu la națională. Așa că m-a luat, a făcut el ca în străinătate, era deștept. Mi-a zis că o să fiu antrenor cu portarii. 11 ani am fost cu el”, a spus Rică Răducanu.

Electrician, zidar…, portar!

Fostul portar spune că a fost îndrumat de tatăl său să îmbrățișeze o carieră care să-i aducă un trai decent. ”Prima dată când m-a dus tata la școală a zis că mă face electrician, am dat examen, am luat 3. După aceea, a zis că trebuie să intru în rândul lumii. Și m-a dus la o școală de zidărie, de construcții. Tocmai în Balta Albă, am intrat, fără examen, am făcut școala doi ani. Și după aceea erai obligat să te duci să muncești. Am niște blocuri, în care căram 50 de cărămizi și stau în picioare și azi. La Podul Basarab, pe dreapta, iar încă unul pe Ștefan cel Mare”.

Sursa: digisport.ro

 

LĂSAȚI UN MESAJ