Marian Grigore omul venit la Rapid din L2

0
164
marian grigore
marian grigore

În materialul de faţă vorbim despre şi îl lăsăm, la rândul lui, să vorbească pe un fost jucător al Rapidului. Unul mai puţin cunoscut de tânăra generaţie, pe numele său Marian Grigore. Un fost fundaş central ajuns în Giuleşti abia la 30 de ani. Dar care are ce spune despre cele patru sezoane petrecute în tricoul vişiniu. Mai jos aveţi o scurtă prezentare a acestuia, după care un interviu realizat de Ioana Vîlceanu.

Marian Grigore: „Publicul giuleştean speria sistemul comunist!”

CV
DATA NAȘTERII: 24 aprilie 1954
LOCUL NAȘTERII: Popești Leordeni
POST: Fundaș central
PORECLE: Căprioara, Partizanul
A JUCAT LA: Viscofil, Dinamo Victoria, Autobuzul, Rapid, Glina
ANUL DEBUTULUI: 1970
TRANSFER LA RAPID: Ianuarie 1984
DEBUT ÎN DIVIZIA A: 1984, FC Olt-Rapid 1-1
LA RAPID:1984-1988
MECIURI ÎN DIVIZIA A: 115
ANUL RETRAGERII: 1992

A sosit la Rapid la o vârstă la care alții se lasă fiind dorit de Valentin Stănescu. A simțit povara încasării a nouă goluri într-un singur meci, dar a trăit și bucuria victoriilor din războaiele cu echipele sistemului. Deși urăște blaturile, recunoaște că singurul gol marcat pe prima scenă a fost într-un meci aranjat din interes național!

Interviu cu Marian Grigore

În urmă cu 33 de ani de ani, în ianuarie 1984, ajungeați în Giulești de la Autobuzul. Care e povestea acestui transfer?

Povestea este simplă, nu e ceva spectaculos. Valentin Stănescu și Viorel Kraus, antrenorii Rapidului din vremea aceea mă cunoşteau foarte bine. În pauza competiţională au decis să aducă la echipă un apărător central, iar alesul am fost eu. Am acceptat întrucât erau jucători din echipa de atunci, precum Nicolae Manea de exemplu, Dumnezeu să îl ierte, care mă cunoșteau foarte bine! Așa am ajuns în cantonamentul Rapidului.

Cum a fost debutul la Rapid la vârsta de 30 de ani?

În opinia mea, un debut bun. Am jucat în prima etapă în deplasare la FC Olt, echipă grea. Am obținut un rezultat de egalitate care a fost pe placul tuturor.

Ați lucrat cu Valentin Stănescu, tehnicianul care adusese primul titlu în Grant. Cum era acest antrenor, considerat personaj de legendă în Giulești?

Nea Tinel Stănescu era un antrenor foarte bun. Un tip aparent mai dur, care se impunea prin stilul său de a conduce echipa. Ca urmare a avut şi rezultate de excepție, atât la naţională, cât mai ales la echipa mult iubită, Rapid. Valentin Stănescu a iubit enorm Rapidul.

A venit de la Autobuzul, din liga a doua

Ați prins o perioadă săracă în performanțe pentru Rapid. Care să fie cauza ținând cont că la cârma echipei s-au perindat nume grele precum Valentin Stănescu, Victor Stănculescu, Nicolae Lupescu, Constantin Cernăianu, sau Viorel Kraus?

Nu e vreun mare secret. Rapid nu putea să țină pasul cu marile puteri în materie de transferuri. În timp ce echipe precum Steaua şi Dinamo achiziționau toți jucătorii de mare valoare, la Rapid ajungeau mai mult fotbaliștii sufletiști. Vorbim de jucători oprimaţi, destul de săraci pe panta socială. De fapt la Rapid ajungeau jucătorii care se aflau pe aceeaşi linie cu echipa.

Este adevărat că o echipă din acele vremuri din Divizia B, precum Autobuzul, ar face față fără probleme în actuala Ligă I?

Indiscutabil! În timpurile acelea găseai jucători valoroşi în diviziile inferioare. La Autobuzul se închegase o echipă foarte bună, valoroasă și puternică. Au fost momente când puteam să intrăm în Divizia A. De aceea apăreau rezultatele așa zis surprinzătoare în Cupa României, pentru că o echipă dintr-o categorie inferioară putea elimina oricând o formație din prima divizie.

„steaua şi dinamo nu făceau legea doar pe teren”

Era un fotbal sărac în România?

Într-adevăr, nu se vehiculau sumele de acum. Însă din punct de vedere financiar, noi, fotbaliștii câştigam mai mult decât cei din alte medii sociale. Era un avantaj, dar important rămânea altceva, cel puțin pentru mine. Ajunsesem în Divizia A şi mai ales jucam la o echipă precum Rapid! Totul era cum trebuia să fie. Puneam mult suflet, jocul era altfel, spectatorii erau diferiţi faţă de momentul actual. Valorile nu erau încurajate să plece în străinătate și nivelul rămânea ridicat. Se întâmpla foarte rar ca un jucător să plece „afară”, erau mari excepţii.

steaua și dinamo făceau legea doar pe teren?

Trebuie să respectăm adevărul, steaua şi dinamo nu făceau legea doar pe teren, ci şi în afara lui. În culise găseau mereu nişte „nişe” care nu erau deloc morale.

Rapid era o echipă persecutată de sistem sau sunt mai mult povești?

Nu ştiu dacă a fost chiar persecutată. Cred că mai mult publicul giuleștean îi speria pe mai marii vremii din sistemul comunist. La meciurile care se jucau acasă, în Giuleşti, unii spectatori erau filmaţi, sau fotografiaţi. A doua zi era chemaţi, sau chiar aduși direct de acasă la poliţie, la vechea miliţie. Se punea un fel de presiune și nu era corect. Acest lucru nu se întâmpla și la alte echipe, mă refer cu precădere la Dinamo. Însă ca jucător, eu nu m-am simţit sub nicio formă îngrădit, sau persecutat în vreun fel de sistem.

Coleg în apărare cu nume grele precum Sameş, Rada sau Cîrstea

Timp de patru sezoane ați cam fost titular de bază la Rapid. Care este secretul?

Nu e vreun secret. Este vorba în primul rând de viaţa ordonată pe care am avut-o. De asemenea, au contat foarte mult şi colegii cu care am jucat şi m-au sprijinit. În momentul în care am venit la Rapid am jucat privilegiul să evoluez pe postul meu alături de un mare fotbalist, Ştefan Sameş. Ulterior aveam să joc împreună cu Marian Rada, cu Gică Cîrstea, fotbaliști care prindeau loturile naţionale de juniori şi tineret. Un alt jucător de excepție a fost Adrian Matei care, după Rapid, avea să ajungă la Steaua şi la Dinamo. Pot spune că am fost un norocos având parte de un colectiv bun și valoros. Nu pot să nu amintesc de câteva nume precum Ion Ion, Ştefan Popa, sau bietul Nicolae Manea, o legendă a echipei Rapid. Datorită faptului că am jucat alături de aceste nume a fost pentru mine un stimulent foarte puternic, în contextul în care am venit la Rapid la 30 de ani, o vârstă la care mulţi se lăsau de fotbal. Îmi amintesc că se făceau pariuri pe vârsta mea şi pe calităţile fizice pe care le aveam.

Dezastrul de la Hunedoara

În acel sezon, 1985-1986, Rapid a încasat 16 goluri în două partide, 0-9 la Hunedoara și 0-7 la Craiova. Cum a fost posibil?

Nu uit niciodată meciul jucat la Hunedoara. Antrenor la Corvinul era Mircea Lucescu, iar la partida aceea a venit cu un artificiu, învăluirea pe flanc, pe extreme. Noi, Rapidul, nu am știut să răspundem. Efectiv nu puteam să contracarăm. La 0-2 s-a stârnit o agitaţie între noi. În momentul în care s-a repus mingea în joc am stabilit să rămânem pe apărare, apoi s-a considerat că 0-2 nu era un scor de apărat. Dar Corvinul avea jucători de excepție în echipă, mulți aveau să ajungă la națională. Aşa s-a ajuns la acest scor astronomic, care și acum îmi pare de neconceput.

Tot în campionatul acela ați învins pe Dinamo cu 1-0, în Giulești. Este adevărată povestea despre arestarea mai multor jucători rapidiști?

Hai să spunem reţinerea, arestarea mi se pare prea mult. Am auzit de la colegii mei că au fost reţinuţi jucători înainte de meci, li s-a găsit nod în papură. Exact ce vorbeam mai devreme, scopul era acela de a intimida. Aceasta era o metodă clasică a celor de la Dinamo. De asemenea, întotdeauna le erau favorabile şi arbitrajele.

Victoria spectaculoasă cu Olt şi blatul impus cu dinamo

A mai fost o victorie cu un mare scandal, 4-3 cu Olt, în Giulești, după ce la pauză ei aveau 2-0.

Meciul disputat cu FC Olt în Giuleşti a reprezentat o revenire spectaculoasă, destul de rar întâlnită în fotbal. Am câştigat pentru că am avut o mobilizare deosebită. Recunosc, a mai fost vorba şi de puţină şansă, dar șansa face parte integrantă din fotbal.

Este adevărat că singurul gol pe care l-ați marcat în Divizia A a fost într-un meci aranjat cu Dinamo?

Da, așa este. A fost un meci aranjat printr-un concurs de împrejurări. La un moment dat ni s-a spus că ar fi vorba despre un interes naţional căruia trebuie să ne supunem! Directiva era să iasă golgheter în Europa un jucător român. Personal, nu mă împăcam cu această înţelegere, dar datorită motivelor invocate s-a acceptat în final. Eu nu am fost niciodată adeptul meciurilor aranjate. Oricum, publicul giuleștean ne-a taxat în acel meci. Am mers să-i aplaudăm, dar spectatorii ne-au întors spatele.

Victoria de ziua lui cu dinamo, meciul carierei

Care este meciul jucat pe Giuleşti pe care l-aţi păstrat în suflet?

Un meci jucat în Giuleşti, tot cu Dinamo. Eram căpitan de echipă și sărbătoream împlinirea a 32 de ani. Am avut marea mulţumire de a vedea satisfacţia marii mase de suporteri rapidişti pentru că am reuşit să îi batem pe Dinamo. Chiar de ziua mea, a fost ceva fantastic!

Ce ar mai trebui spus despre Rapid?

Un lucru foarte important şi care mereu ne-a deosebit de celelalte echipe este spiritul. Vorbim aici despre spiritul care îi animă pe fani, pe orice simpatizant al Rapidului. A fost şi este acel ceva care la celelalte echipe cam lipseşte. Întotdeauna, de când a apărut Rapidul, a fost acest spirit, un spirit care persistă și în momentul de faţă, deși în teorie echipa nu mai există.

Sursa: Facebook Rapid Old Boys

LĂSAȚI UN MESAJ