Rapid trăieşte şi în Liga Europa

rapid
rapid

În urmă cu ceva mai mult de 11 ani, golul lui Vali Negru îi aducea lui AFC Rapid Bucureşti o victorie uriaşă, scor 1-0, pe terenul Herthei Berlin. Se juca manşa tur a şaisprezecimilor Cupei UEFA, pe uriaşul Olympiaştadion. 80.000 de suflete au venit să vadă partida într-o repetiţie generală pentru finala Cupei Mondiale. Ce avea să aibă loc în acel an 2006 tocmai pe stadionul pe care Rapid scria istorie. Timpul a trecut, AFC Rapid Bucureşti e acum în liga a 5-a, însă tradiţia vişinie e continuată în Europa de Astra Giurgiu. Prima franciză veritabilă din fotbalul românesc, pe ruta Ploieşti – Giurgiu, obţine o calificare incredibilă din grupele Ligii Europa. În faţa Viktoriei Plzen şi a Austriei Viena. Doi adversari nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Rapid reprezentat în număr mare

În contextul în care se află fotbalul românesc însă, cele două sunt nişte branduri colosale. Cam pe acolo este şi Genk. Echipa pe care giurgiuvenii trebuie să o întâlnească în şaisprezecimi. Meciul tur se joacă în România. Tribunele multicolore ale Naţional Arena, acolo unde Astra a jucat în 2016 în Europa, sunt înlocuite cu scaunele pestriţe de la Giurgiu. Arena Marin Anastasovici este gata de cel mai important meci din istoria lui. Sunt cam 5000 de oameni în tribune. Vremea nu e prietenoasă. Frigul îţi intră un pic în oase. Cum însă sunt mulţi rapidişti în tribune, ei se încălzesc la auzul primului unsprezece. Săpunaru, chiar căpitan, Ioniţă, Teixeira şi Niculae nu lipsesc. Doar Oros, dintre cei cu trecut vişiniu, e lăsat pe bancă. Acolo unde jupân e Marius Şumudică. O legiune rapidistă în toată regula, care domină fotbalul românesc.

Budescu este din nou de neegalat!

Gazonul proaspăt refăcut mai joacă unele feste mingii, dar se joacă bine. Echipele îşi împart fotbalul. Similitudinea dintre poziţiile ocupate în clasament de cele două echipe ne face să credem, pentru câteva clipe, că fotbalul din România şi cel din Belgia sunt de valori similare. Ce bine ar fi… Ne trezeşte însă Genk iute, când marchează la capătul unei acţiuni rapide. Arbitrii încă se consultă din priviri. Sperăm la un ofsaid, dar nimic. 0-1. E nasol cu gol primit acasă. Şi timpul curge, ideea unei calificări păleşte. Dar toată lumea îşi aminteşte că Astra îl are pe Budescu. Iar toba de la unica peluză ridicată în proiectul cochetei arene atinge un apogeu decibelic atunci când racheta decarului astral se opreşte în vinclu. Un golazo care continuă perfect preluarea de artist clasic pe care Filipe Teixeira a făcut-o de lângă un adversar buimac. Cu doar două minute înainte de pauză. Perfect pentru 1-1!

De ce? Citeşte în continuare!

Nu e un scor grozav, însă Astra nu a bătut pe nimeni în acest sezon de Liga Europa acasă şi totuşi a ajuns până aici! Totul pare să meargă într-o direcţie bună. Pauza este binevenită. Având în vedere modul în care s-a terminat prima repriză, de la cabine iese acelaşi prim unsprezece pentru Astra. Schimbările nu-şi au rostul. Şumudică le-a spus ceva la cabine, fiindcă băieţii au o poftă mai mare de a aduce şi prima victorie. Budescu trece pe lângă alt eurogol, mingea ce pleacă din gheata lui se duce tot spre vinclu, dar îl ocoleşte cu doar trei centimetri, asemenea unui asteroid din filme care evită în ultima clipă o coliziune fatală. Rămâne 1-1. Colonia de rapidişti se înjumătăţeşte. Ioniţă şi Nico sunt înlocuiţi. Intră Flroea şi Buş. Genk prinde tupeu din nou, Astra pare cam şubredă în apărare, dar lucrurile sunt, deocamdată, sub control.

Buş schimbat după 15 minute, Genk loveşte pe final

Macazul se schimbă puţin când arbitrul de rezervă arată tabela pentru ultima schimbare a Astrei. Intră Nicoară în locul lui Buş! Stai, cum? Păi Buş intrase cu doar 15 minute mai devreme! Adevărul e că dacă nu am fi văzut că a ieşit Nico nici nu observam un număr 9 pe teren. Vedem în schimb când acesta trece pe lângă Şumudică şi se duce direct la vestiare. Nimănui nu-i place să fie schimbat în felul ăsta. Cronometrul trece de minutul 80, unul dintre beţele care lovesc frenetic toba peluzară cedează. Şi în ciuda frigului pătrunzător, ne iau transpiraţiile. Numai vreo 150 de oameni sunt fericiţi. Adică suporterii lui Genk, care privesc încântaţi cum, în diagonală de poziţia lor pe stadion, Genk lucrează o fază impecabil şi face scorul 2-1. Totul pare pierdut. Măcar pentru meciul tur. N-o să mai meargă aia cu am adus puncte pentru România de data asta.

Daniel Niculae este omul de legătură

Aşa am crezut! Fiindcă Genk face apsul în spate şi dă voie Astrei să iniţieze un miniasalt. Rezultatul? Gol egalizator marcat cu capul de cel mai vechi jucător din lotul campioanei… japonezul Seto Takayuki! Susţinut din tribune de un suporter frenetic venit tocmai din Ţara Soarelui Răsare, mijlocaşul marchează cel mai important gol al carierei. Uităm de frig, chiar dacă degetele de la picioare nu mai pot fi simţite. Am asistat la un spectacol frumos, cu cinci rapidişti în rolul principal. Şi suntem siguri că la Genk se poate tranşa imitarea unui traseu frânt prematur în 2006: cel al semifinalelor Ligii Europa. Nu, nu, nimic nu e imposibil la acest nivel! Iar Astra are tot ce-i trebuie pentru a reuşi. Inclusiv un om de legătură cu echipa de acum 11 ani: legendarul Daniel Niculae. Hai, Nico, marchează tu golul calificării în Belgia!

Sursa foto: Mediafax / Prosport

1 COMENTARIU

  1. Din păcate, așa cum au mai spus și alții, s-a cam văzut că Astra nu are meciuri jucate în aceast an. Cel puțin în prima repriză, până la golul egalizator, mi s-a părut că aveau măcar o viteză în minus. Poate nici terenul nu-i ajuta, că nici Genk n-a strălucit. Tocmai din acest punct de vedere îmi pare cumva rău că astralii n-au reușit să câștige aseară. Șumudică a simțit că se poate, dovadă că după pauză s-au întors mai determinați, au avut ceva ocazii, ideal ar fi fost dacă reușeau să facă un 2-1 la măcar una din cele două mari, mari ocazii ale lui Teixeira (șut peste, cam singur în fața portarului), respectiv Ioniță (incursiunea pe dreapta, cu șut la colțul lung, puțin pe lângă și neajuns nici de Budescu). Îmi pare rău pentru Daniel Niculae, m-aș fi bucurat să aibă o contribuție mai clară și mai însemnată în meci, dar se vede treaba că la el vârsta își spune cuvântul mai mult decât în cazul altora – mi s-a părut lent, greoi în mai toate momentele în care mingea a fost la el în fața sau mai degrabă în apropierea porții. Totuși, deși am intuit din prima repriză că va fi primul schimbat, cei care-au intrat în locul lui și-al lui Ioniță nu mi s-a părut că ar fi adus modificări în bine. Ba din contră – eu unul l-am văzut pe Ioniță mai activ decât Florea (acesta din urmă a pierdut niște mingi în duel 1 la 1, dar are meritul centrării de la golul lui Seto), cât despre Buș n-are rost să mai adaug nimic – reacția lui Șumudică e definitorie. Sper că la retur Șumudică va reuși să scoată din nou din joben o magie, pentru că la cum au arătat lucrurile aseară, eu unul consider că se poate merge mai departe. (P.S. Ați observat banner-ul de la tribuna a 2-a cu mesajul „Oriunde pentru tine, Nico”? Respect rapidiștilor din teren și din tribune!)