REPORTAJ / Liceenii cu o teză pe săptămână

0
146
clasament

Am vorbit despre Costi Berechet şi despre sacrificiile lui. Despre faptul că numărul 10 de la Rapid are un job ful-ll time, pe lângă cel de fotbalist la Rapid. Despre ceilalţi n-am prea vorbit din acest punct de vedere. Însă o vom face în acest material. Vom discuta despre toţi. Fiindcă cei mai mulţi dintre titularii lui Mihai Iosif sau oamenii de pe banca de rezerve care au avut cele mai consistente evoluţii au ceva în comun: sunt încă la liceu! Fiind născuţi în anii 1998 sau 1999, cei mai mulţi sunt fie în clasa a 11-a, fie într-a 12-a.

BAC şi promovare

Cei mai mulţi se pregătesc de BAC. Se împart între şcoală, meditaţii, antrenamente şi meciuri. Nu e uşor deloc. Trebuie să se menţină cu amândouă la un nivel competitiv. Fiindcă educaţia este cel puţin la fel de importantă precum o promovare cu Rapid. Dacă nu chiar mai importantă. Pentru că aici este vorba de viaţa şi viitorul fiecăruia. Discutăm despre o promovare ierarhică în viaţă, de care fiecare trebuie să ţină cont cu cât mai multă seriozitate. Pentru nici unul nu este uşor să fie în atâtea locuri în atât de puţin timp.

Băieţii care au reuşit imposibilul

Însă de trei luni, Ioniţă, Dovleac, Bărbălău sau Boian s-au obişnuit că frecvenţa tezelor este una mult mai intensă. Până în decembrie au dat o teză săptămânal. Sau chiar mai des. Pentru că fiecare meci pe care l-au jucat în tricoul AFC Rapid poate fi considerat o teză. Un examen extrem de important pe care erau obligaţi să îl ia cu brio. Săptămână de săptămână! Ridicarea Rapidului este în mâinile lor şi ştim că Stancu, Ursescu, Costache sau Cocu nu vor să dezamăgească suflarea rapidistă. Iar până acum s-au descurcat miraculos, au reuşit imposibilul!

Să nu uităm! Performanţă pe burta goală!

Sunt pe primul loc detaşat, dar îşi văd cu succes şi de educaţia lor. Asta ne face să fim mândri de ei şi să le pomenim numele cât de des putem! Fiindcă noi, echipa 1923.ro şi suporterii rapidişti de pretutindeni, apreciază din plin ce fac Dragne, Geambaşu sau Petre. Sigur, n-am uitat pe nimeni, staţi liniştiţi, însă aceste nume le-am pomenit fiindcă sunt ale celor care au dus greul rezultatelor în primul rând. În paralel cu viaţa de licean. Şi asta fără bani! Şi fără condiţii de vreun fel. Pentru că nu sunt nici plătiţi, iar la Laromet, unde se antrenează, apa şi căldura reprezintă un lux absent…

LĂSAȚI UN MESAJ