Rapidul mic s-a făcut mare în liga a V-a

2
21
giulesti
giulesti

Datorită unui antrenor inimos, care a preferat să rămână alături de copiii pe care i-a învăţat de mici să joace fotbal, în Giuleşti încă se aude „Glasul roţilor de tren”. Cu toate că echipa mare a dat faliment. După ce Rapid Bucureşti nu a fost admisă în Liga 1, unde se calificase prin eforturile jucătorilor şi al antrenorului Dan Alexa, părea că totul s-a sfârşit în Giuleşti. Ei bine, nu a fost deloc aşa. AFC Rapid s-a înscris în liga a V-a zonală şi a luat-o de la capăt, ca în 1923. Totul a fost posibil datorită lui Mihai Iosif, secundul lui Dan Alexa la echipa mare. Care a refuzat să plece alături de acesta în Liga 1 şi a preferat să rămână alături de adolescenţii pe care îi cunoştea de când erau de-o şchioapă. Acum echipa este formată numai din fotbalişti foarte tineri – cel mai mic are 17 ani, iar cel mai mare 20. Se simte lipsa de experienţă, dar ea este compensată de entuziasmul jucătorilor, chiar dacă aceştia nu primesc salarii şi nici prime de meci. Iar după primul sezon în liga a V-a, AFC Rapid este neînvinsă. Ba chiar a bifat şi scoruri astronomice în unele partide.

Mihai Iosif este în Giuleşti de la 7 ani

„Am rămas aici pentru a ţine în viaţă spiritul Rapidului. Sunt aici, în Giuleşti, de la 7 ani. Pentru mine, Rapid e parte din viaţa şi din inima mea. Intensitatea emoţională e aceeaşi şi în Liga 1 şi în liga a V-a. Echipa este sudată, compusă din băieţi de caracter, toţi rapidişti”, a declarat pentru România Liberă Mihai Iosif. Antrenorul îşi mărturiseşte visul: în viitor Rapidul să câştige campionatul, iar echipa să fie compusă din copii născuţi şi crescuţi în Giuleşti. Iosif spune că este o perioadă dificilă pentru jucători, mai ales că cei mai mulţi susţin în acest an şcolar bacalaureatul. „Punem antrenamentele în funcţie de orarul lor. Le-am spus să nu lase şcoala cu niciun chip”, a precizat el. Mihai Iosif aşteaptă ca marile glorii ale Rapidului să se alăture acestui club, chiar dacă acum el este în liga a V-a. Un apel la mobilizare în acest sens a făcut şi George Ursescu, tatăl unuia dintre titularii de la AFC Rapid, Octavian Ursescu. Care a transmis pe site-ul oficial al clubului, 1923.ro, un mesaj pentru Pancu, Daniel Niculae şi Săpunaru, trei mari legende ale clubului din Giuleşti: „Vreau doar ca aceste embleme ale Rapidului, Pancu, Săpunaru, Niculae să vină la antrenamente, în vestiar, după meci. Bineînţeles, în funcţie de timpul lor liber. Să vină mai aproape de această echipă, să-i întrebe de jucătorii care promit, pe Mihai Iosif sau Silvian Dobre… Să le povestească despre perioada în care erau ei la Rapid, să le împărtăşească din experienţa lor! Şi copiii vor fi mişcaţi că au dat mâna cu jucătorii visurilor lor. Un rapidist 100 la sută, Niki (Nicolae Vasile) a venit la antrenamente şi meciuri. A vorbit cu Iosif şi Dobre, cu toţi jucătorii. Şi dacă pot ajuta şi altfel… Noi mai credem în Moş Crăciun! Mulţumesc!”.

Un drum greu de parcurs până la Moş Crăciun

Dar până să vină Moşul, pentru copiii care s-au format la Rapid şi pentru părinţii lor a fost o perioadă nu tocmai uşoară, chiar dacă atunci clubul era (zi-ce-se) pe cai mari. De la vârste fragede viitorii fotbalişti au fost nevoiţi să renunţe la multe plăceri ale copilăriei pentru a ajunge unde-şi doreau. Vacanţele erau scurte, în timpul anului şcolar erau nevoiţi să ajungă la antrenamente, fie toamnă, fie iarnă, iar părinţii lor să bage mâna adânc în buzunare. Aceştia din urmă se feresc să vorbească despre această perioadă, pentru a nu-i supăra pe foştii conducători şi antrenori ai clubului, dar şi pentru că, spun ei, vor să trăiască în prezent, lăsând trecutul în spate. Totuşi, România Liberă a reuşit să afle din alte surse, chiar din interiorul clubului de fotbal, ce eforturi presupunea pentru un părinte să îşi ţină copilul la club. În primul rând, lunar se plătea o cotizaţie de 100 de lei, bani care se duceau la închirierea terenului pentru antrenament – vara teren de iarbă, iarna aşa-numitele „baloane” (acoperit, cu teren sintetic). Apoi, din când în când trebuia cumpărată o geantă de echipament de firmă, care costă în jur de 450 lei, plus echipamentul – încă 170 lei. Acestora li se adăugau „mărunţişuri” ca ghete, jambiere, treninguri, totul în funcţie de anotimp. Ce-i drept, taxa pentru teren şi medicul prezent la meciurile oficiale erau suportate de clubul Rapid, dar în seama părinţilor rămâneau toate celelalte cheltuieli, care le încărcau serios bugetul. Banii s-au dus. Problema e că vor fi în continuare alţi părinţi care vor cotiza la greu pentru visul copiilor lor de a deveni fotbalişti, iar după ce au depăşit vârsta de 18 ani, nu mai există campionat de tineret. Dar, avem, în schimb, echipă naţională U21…

Sursa: România Liberă, ediţia tipărită 30 decembrie 2016 – 1 ianuarie 2017

Share This:

Comments

comments

Alatura-te comunitatii 1923.ro

* indicates required

2 COMENTARII

  1. Pentru a ajuta acesti copii propun ca toți cei ptr.care acest club inseamna ceva sa cotizam cate 5euro lunar intr-un cont anume.Să alegem apoi un manager competent care să stie cum să distribuie banii si apoi să cumpărăm palmaresul ptr.a fi din nou Rapid Bucuresti.Ma gândesc ca daca ne strângem vreo 10.000x5e=50.000euro/luna,bani din care sa cumpărăm echipament ptr.jucători,să plătim baremul ptr.arbitri,să cumpărăm palmaresul si sigla si încet,încet sa ne organizăm legal in soc.pe actiuni.Să strângem apoi cativa fosti jucători foste glorii care sa ajute acest club (Pancu,Ienei,Maldarasanu,Ilies etc.si să dăm drumul odată la treabă Doar cu vorbe goale legenda RAPID moare.Că azi fara bani esti mort.

    • Revino-ti in fire! Stim ca esti bine-intentionat, dar sa lasam visele! Noi nu mai suntem 10.000 care sa venim la un meci! Noi nu suntem 10.000 care sa ne unim GRATUIT intr-o comunitate online! Sa terminam odata cu visele ca daca punem mana de la mana facem dregem schimbam salvam! Rapidul nu renaste batand din palme. E nevoie de munca multa si totul momentan cade pe spinarea unora putini! Pe cei multi ii doare-n telecomanda!

LĂSAȚI UN MESAJ