Nimeni nu s-a putut supăra pe arbitru :)

andreea ene
andreea ene

ABONEAZA-TE PENTRU O COLECTIE DE CANTECE RAPIDISTE

* indicates required

Rapid – Pantelimon a cunoscut un moment inedit. A fost condus la centru de un arbitru femeie, Andreea Ene. Un eveniment foarte rar, poate chiar unic în istoria Giuleştiului. În anii trecuţi am mai văzut femei arbitrând pe bătrânul nostru stadion. Dar doar la margine, niciodată la centru. Andreea Ene a condus foarte bine jocul, prestaţia ei fiind apreciată de toată lumea. Ba chiar i-a dat şi un cartonaş galben lui Alberto Stancu în repriza secundă în momentul în care a considerat că acesta a simulat în careu. Felicitări, domnişoară arbitru! Probabil pentru prima dată în istoria Giuleştiului, nimeni nu s-a supărat pe ce decizii a luat centralul. Să lăsăm pozele să vorbească mai mult! 🙂

dsc_6006

andreea ene

andreea ene

rapid andreea ene

ionita andreea ene

andreea ene pantelimon

Foto: Alex Paraschiv

2 COMENTARII

  1. M-am bucurat să văd că avem asemenea arbitri la o ligă atât de jos. Am urmărit-o atent de-a lungul meciului, în mai multe faze, pe domnișoara arbitru – dar să nu fiu înțeles greșit: nu mă refer, în mod superficial sau chiar grobian, la faptul că domnișoara Ene arată bine. Ăsta e un plus care nu poate decât să ne încânte, dar frumos ar fi să nu ne mărginim doar la atât. N-am pretenția că mă pricep la arbitri/arbitraje, dar mi s-a părut în multe momente o prezență foarte potrivită în teren. Pe lângă că per ansamblu a reușit să nu iasă în evidență în mod negativ, am văzut-o mișcându-se foarte bine în teren, plasându-se cum trebuie și unde trebuie, a fost aproape de faze fără să încurce, ba chiar țin minte că a și evitat de câteva ori cu abilitate mingi în calea cărora, cu doar câteva clipe înainte, părea a se interpune. Nu mai vorbesc de alura atletică și mișcările agile, adevărate rarități într-o ligă în care mulți dintre jucători au mai multe kilograme ori excrescențe frontal-mediene dizgrațioase chiar și în comparație cu mulți dintre spectatorii din tribune. De altfel și asta am constatat-o cu bucurie – faptul că arbitrii de până acum ai Rapidului (cel puțin meciurile pe care le-am văzut eu) sunt atletici, sportivi, nu niște ”pensionați” care mai fac și ei niște mișcare cu fluieru-n gură la sfârșit de săptămână. Inclusiv nepriceputul ăla de pe „Laromet” era un băiat sportiv, dându-le clasă din punct de vedere fizic cam tuturor șaormarilor ”bănesieni”. Și gândindu-mă la acel meci, versus prestația domnișoarei Ene de duminică, inevitabil nu pot să nu mă întreb oare cum ar fi decurs lucrurile dacă dumneaei ar fi fost la centru pe „Laromet”. La felul în care a știut să se impună ieri – discret și elegant – oare ar fi pierdut din mână meciul de săptămâna trecută cum a făcut-o colegul său înalt și blond?… Dacă n-a ezitat să-i acorde galben lui Stancu (într-o fază în care, personal, nu mi s-a părut neapărat simulare, chiar dacă nici penalty), oare chiar n-ar fi văzut acel cot în gura lui Narcis Ioniță – sancționabil cu galben cel puțin și care, astfel, n-ar mai fi iscat nimic din iureșul de după?… Eh, știu, totul e retoric, dar e interesant de imaginat ”ce-ar fi fost dacă”. Totuși, îmi pare rău că din tribunele Giuleștiului au lipsit, ieri, în mai multe rânduri, eleganța și chiar bunul simț în legătură cu arbitrul de centru. Nu sunt nici pe departe vreun sensibil, pudibond sau ”neumblat pe stadioane” să nu știu că tribuna în zi de meci nu e tocmai cel mai academic loc din România. Și cu toate astea cred că am fi fost cu-atât mai de apreciat ca public dacă unii dintre noi s-ar fi abținut de la niște glume bădărănești și, în ultimă instanță, chiar neamuzante, strigate din înaltul tribunei (și ușor de auzit din teren, având în vedere asistența redusă). Păcat, am putea măcar la acest nivel al competiției să ne permitem un obraz ceva mai subțire, mai de oameni buni. Eu unul aș vrea să-i cer scuze domnișoarei arbitru, în numele împricinaților, pentru mojiciile pe care cel mai probabil le-a auzit, dar peste care a trecut elegant, ignorându-le cu discreție.