Nemuc şi rapidismul în stare pură

andrei nemuc
Andrei Nemuc se va opera

ABONEAZA-TE PENTRU O COLECTIE DE CANTECE RAPIDISTE

* indicates required

Andrei Nemuc nu este titular de bază în echipa lui Mihai Iosif. Dar a jucat în majoriatea meciurilor de până acum. În unele din primul minut. În altele a intrat pe parcurs. Cert este că mijlocaşul care se simte cel mai bine în faţa defensivei are la rândul său o poveste de viaţă aparte. „Contaminată” cu mult rapidism, evident! Din fragedă copilărie, fiindcă microbul s-a moştenit ereditar. Iar legăturile familiei sale cu Rapid sunt unele extrem de puternice şi speciale. Vom vedea în acest material şi de ce. Momentan să vorbim despre Andrei. Fiindcă Nemuc, în ciuda a ceea ce am scris mai sus, nu joacă la Rapid de când s-a apucat de fotbal. În fapt, el este cel mai nou component al echipei lui Mihai Iosif. Fiindcă a ajuns în Giuleşti chiar cu puţin timp înainte ca această stagiune să înceapă.

Andrei Nemuc a debutat la 14 ani în liga a 4-a!

Practic, Andrei Nemuc nu a făcut nici măcar un an de juniorat la Rapid. Motiv pentru care povestea lui este cu atât mai interesantă. Şi aşa cum v-am obişnuit din prezentările precedente ale jucătorilor, o lăsăm să decurgă din propriile sale cuvinte. „Am început fotbalul la 9 ani, la CSS 6. Vreo 5 ani am jucat acolo. Apoi am plecat la Romprim, iar la 14 ani am debutat în liga a 4-a. Mă simţeam tare ciudat. Era ca şi cum joc cu tata… Toţi coechipierii erau mai mari decât mine. Mult mai mari, ca vârstă. Dar m-am adaptat şi până în 2015 am jucat multe meciuri pentru ei, vreo 70. Am fost chiar la un pas de play-off pentru liga a 3-a. Sunt amintiri plăcute. Ultimul an l-am jucat la Baloteşti. Acolo am fost antrenat de Marius Oprea. Care, din câte ştiu, a fost antrenor la Rapid II. Am avut foarte multe de învăţat de la el! Baloteşti mi-a sugerat să merg la Tunari. Dar când am aflat de Rapid…”

Tatăl, polist la Rapid. Bunicul, prieten cu Ionescu şi Dumitriu II

Am întrerupt deliberat povestea în acest punct. Să vă lăsăm un pic în suspans, dar şi pentru a vă expune strânsa legătură a lui Andrei Nemuc cu Rapid. „Încă de pe vremea în care eram un copil bunicul îmi povestea mereu de Rapid. El a fost prieten de familie cu foştii mari atacanţi ai Rapidului, Puiu Ionescu şi Nichi Dumitriu. Are albume foto întregi cu ei, poze… A fost şi este mereu o plăcere să îl ascult vorbind despre Rapidul acelor vremuri. În plus, tata a făcut polo la Rapid. Deci… eu cum să nu am microbul în sânge? De aia, în vară am luat legătura cu domnul Mihai Iosif, el mi-a spus să vin la antrenament. Şi m-a păstrat. A fost o zi deosebită în viaţa mea!”, sună povestea plină de patos a lui Andrei Nemuc din care reiese o bună parte a rapidismului care i-a fost inoculat din generaţie în generaţie. Sigur, întrebarea este, de ce un puşti cu pedigree rapidist sută la sută a ajuns la Rapid abia la 18 ani!

„Fug de la facultate la antrenament şi înapoi la facultate”

Uite aşa am descoperit o altă parte inedită a vieţii sale. Cea care l-a împiedicat să îşi urmeze de mai mic visul de a juca pentru echipa din Giuleşti. „Întotdeauna am încercat să menţin un echilibru între şcoală şi fotbal. Părinţii mei lucrează foarte mult şi nu aveam cu cine să merg la antrenamente. Apoi aş fi putut merge, dar am intrat la liceu. BAC-ul bătea la uşă… Am învăţat mult să intru la facultate. Eraum momente în care fugeam de la antrenament la meditaţii, cum se întâmplă şi acum. De cele mai multe ori fug de la facultate la antrenament şi înapoi la facultate. Dar acum sunt la Rapid şi trebuie să respect această şansă. Pentru că nu oricine o are! Sunt însă ambiţios şi trag tare şi la antrenamente şi la facultate”, completează povestea vieţii sale Andrei Nemuc. Sigur, suntem interesaţi să aflăm cum merg cele două capitole în paralel. Pentru că puştiul de 19 ani nu este la orice facultate, ci la una de prestigiu.

Este student la Politehnica Bucureşti

„La BAC a mers bine şi am luat 9 la matematică, iar cu Baloteşti am terminat pe locul 2 la juniori republicani. Aşa sper să se întâmple şi la Rapid. Iar când termin eu facultatea, peste 5 ani, să fim din nou în Liga 1. Colegii chiar glumesc cu mine şi îmi spun că atunci le voi putea face câte un robot cu care să joace fotbal. Asta pentru că sunt student la Politehnica Bucureşti, Facultatea de Mecatronică şi Robotică”. Nu e rău deloc pentru un fotbalist! Un fotbalist care a jucat chiar titular în două meciuri pentru Rapid. Cu Asalt, în Cupa României, şi în deplasarea câştigată cu 3-0 pe terenul lui CS Pantelimon. Un capitol interesant cel al şcolii, dar discuţia fuge, inevitabil, înapoi la Rapid. Marea dragoste a lui Andrei Nemuc. „Pot să îţi spun de momentul în care am debutat la Rapid?!” ]ntrebarea vine de la el, mai repede de cât am fi apucat noi să o punem.

Alunecarea care l-a marcat profund

Răspunsul este evident, astfel că Nemuc povesteşte pe nerăsuflate: „Când am fost chemat de la încălzire de domnul Mihai Iosif, am simţit cum îmi creştea pulsul! Iar când eram pe margine, efectiv tremuram tot! Ştiu că am avut imediat ce am intrat o alunecare asupra unui adversar de la Băneasa şi am recuperat mingea. Am fost aplaudat şi am simţit un nod în gât. Atunci mi-am dat seama că toată munca mea, pe care am depus-o la antrenament şi în cantonament au fost răsplătite. Fotbalul mi-a dat înapoi în ziua aia tot ce mi-a luat. Şi îi mulţumesc din nou pe această cale domnului Mihai Iosif pentru aceste momente! Aşa m-am simţit şi la primul meci la care am fost pe Giuleşti cu tata. A fost în 2007, contra celor de la UTA Arad. Am câştigat 4-0, iar cântecele de pe stadion şi atmosfera au fost extraordinare. Erau mai presus decât ce îmi povestea tata şi bunicul! Nu o să uit nici acel moment vreodată. Când am intrat prima dată pe poarta de la tribuna a doua…”

Golul amar împotriva Rapidului

Povestea lui Andrei Nemuc se apropie de final, dar o vom încheia cu un alt memorabil din viaţa lui. Cel al marcării primului gol. Care a venit, cum altfel, în poarta… Rapidului! „Primul gol pe care l-am dat a venit în 2011. Aveam 13 ani. Jucam la juniori pentru Romprim şi am întâlnit Rapid într-un meci la minifotbal. Ţin minte şi acum că adversar mi-a fost Orlando Ţonea, care acum îmi e coleg, dar şi Silvian Dobre, cel care este antrenor la Rapid acum. La 0-0 am fost desemnat să bat 11 metri. Am dat în transversală, dar mingea a revenit la mine şi am împins-o în poartă. S-a terminat 1-0 cu golul meu. A fost cel mai ciudat şi inedit moment pe care l-am experimentat. Colegii, ştiind că sunt rapidist, glumeau că am ratat intenţionat. Iar eu nici măcar nu m-am putut bucura de victorie. Foarte ciudat a fost!” Aşa sună epilogul unei poveşti frumoase. A unul fotbalist, Andrei Nemuc, căruia îi dorim cât mai multe meciuri la Rapid!

rapid-asalt-1

Nemuc, cel mai înalt din spate, în meciul Asalt – Rapid din Cupă



2 COMENTARII

  1. Felicitari Andrei! Sincer, nu stiam decat ca joci la Rapid, dar acum am aflat nu numai faptul ca esti student, un lucru minunat, dar si ca esti rapidist din tata-n fiu! Iti doresc sanatate, succes la facultate si sa calci pe urmele celor care au facut istorie pentru acest club minunat RAPID! Felicitări si autorului acestui articol.