„Olandezul” de la mijloc, Marian Cocu

marian cocu
marian cocu

Marian Cocu este, poate, cel mai atipic fotbalist din prima echipă pe care Rapid o are în prezent. Este ultimul dintre titularii căruia 1923.ro îi face portretul. Cu toate că încercăm de mai demult. „Am zis că vorbesc după ultima etapă a turului… Pentru că nu aveam ce spune… Nu sunt ca restul colegilor mei, eu sunt de puţin timp la Rapid. Nu am o poveste aşa interesantă”, sunt primele vorbe ale lui Marian. Surprinzătoare, dacă stăm să ne gândim doar la numele pe care îl are. La rezonanţa lui. Cu toate că se pronunţă altfel şi are o cu totul altă semnificaţie, nu are cum să nu ne poarte cu gândul spre marele Phillip Cocu. Actualul antrenor al lui PSV Eindhoven şi fost om de bază în marea naţională a Olandei. Cu 101 selecţii!

Lecţia de istorie despre Phillip Cocu

Pentru Cocu al Rapidului însă, asemănarea de nume nu este prea importantă. Cu toate că Phillip a jucat pe acelaşi post, mijlocaş central. „Nu pot să spun că este un model pentru mine. Aş minţi. Nimeni nu face asocierea asta… Doar domnul profesor de istorie îmi mai spune aşa. Adică îmi mai spune despre el, că e un nume emblematic pentru istoria fotbalului. El este rapidist înfocat şi vorbim mult despre fotbal”, explică pentru 1923.ro Marian Cocu. O dată lămurită această asemănare izbitoare de nume, începem să-i descoasem povestea de fotbalist a mijlocaşului. Să vedem cât este de neinteresantă. Aşa cum susţine el. Ca orice copil care face fotbal de performanţă, Marian s-a apucat de foarte mic de acest sport, fără a avea însă microbişti în familie. Sau vreun reper.

Phillip Cocu

Marian Cocu a început fotbalul la o echipă obscură, Chimistul

„Băteam toată ziua mingea pe afară, aşa că la 6 ani i-am spus mamei că vreau să mă dea la fotbal. Părinţii mei nu aveau vreo treabă. Doar tata mai juca fotbal cu colegii de serviciu. Şi mă lua cu el des. Nimic mai mult. Mama s-a conformat şi m-a dus la un club de fotbal de pe lângă casă. Chimistul se numea. Spun asta, pentru că între timp s-a desfiinţat. De fapt nu am făcut fotbal acolo decât vreo doi ani… Ştiu că aveam de mers patru staţii de tramvai, nu era încă metrou în zona Policolor”, este începutul poveştii care din start pare nu doar interesantă, ci şi inedită. Aşadar, Cocu nu a început fotbalul nici la Rapid, nici la Sportul, nici la Progresul şi nici la alt club de prestigiu. Ci la o echipă minusculă de cartier, care a şi dispărut între timp. În ciuda acestui fapt, este unul dintre cei mai buni din primul 11.

CITEȘTE ȘI  FC Rapid 1923 - Miercurea Ciuc 1-3. Echipă de jucători necalificați

A marcat două goluri pentru Rapid

Cu VK Soccer, Marian Cocu a marcat al doilea său gol pentru AFC Rapid. La scorul de 0-4, Mihai Iosif l-a desemnat să bată lovitura de la 11 metri. Şi a profitat de şansă. Prima reuşită venise în succesul de pe terenul lui Cadet, 12-2. Drumul până aici a fost al naibii de greu. Şi a fost presărat şi cu momente de-a dreptul traumatizante pentru un copil. Pe unul dintre ele îl povesteşte chiar Marian: „Aveam 7 sau 8 ani… Eram la început, oricum. De obicei mergeam mai mulţi copii la antrenamente, împreună. Doar că într-o zi nici unul din cartierul meu n-a avut chef. Eu mă gândeam dacă să mă duc… Şi am decis să merg. Am luat tramvaiul, am mers cele patru staţii. Beleaua era că strada pe care trebuia apoi să o parcurg pentru a ajunge la teren era plină de câini. Aveam de mers vreo 400 de metri şi mă temeam. Am rugat câţiva trecători să meargă cu mine. Dar toţi m-au refuzat. Ba se grăbeau, ba n-aveau timp…”

Urcat pe gard de frica unor câini

„Mi-am luat inima în dinţi şi m-am decis să merg singur. Am parcurs cam jumătate din drum până când câinii au început să latre şi s-au năpustit spre mine. M-am speriat groaznic, motiv pentru care am fugit rupând pământul. Dar n-aveam unde să mă duc. Aşa că m-am cocoţat pe un gard! Dar credeai că s-au intimidat şi au plecat? Nici vorbă! S-au proptit toţi acolo şi aşteptau să cobor. Eram disperat, fiindcă erau foarte răi. Noroc că a venit un domn care i-a alungat. Aşa am putut să cobor. Nici nu mai ştiu dacă i-am mulţumit! Cert este că am tăiat-o la fugă din nou până la tramvai şi apoi acasă. Nu m-a mai interesat vreun antrenament!” Acum, Cocu povesteşte cu amuzament. Dar trauma de atunci nu a fost deloc una mică. Iar frica de câini e persistat câţiva ani buni. Între timp însă mijlocaşul a crescut şi a dat-o la pace cu patrupedele.

CITEȘTE ȘI  Nicolae Vasile și povestea meciului cu steaua, când l-a marcat pe Adi Popa

cocu-dovleac

A jucat şapte ani la Arsenal… Sports! Apoi, vicecampion cu Cautis

La scurt timp după acest episod, s-a ales praful şi de Chimistul. „Erau două terenuri acolo, impecabile. Unul de zgură şi unul de iarbă. S-au ridicat clădiri de birouri, s-a ales praful”, ne explică acum Cocu. Continuând cu aventurile care au urmat pentru el. Tot la două echipe cvasinecunsocute pentru iubitorii fotbalului. „Am mers tot la o echipă de cartier, Arsenal Sports, unde am stat vreo şapte ani. Apoi, antrenorul de acolo m-a trimis la Cautis Steaua Sudului. La nivel de juniori, este un nume foarte cunoscut. Aveam cred că 15 ani când am ajuns acolo. Şi am jucat finala la juniori republicani cu Juventus Colentina, grupa 1997. Dar noi aveam numai jucători de 1998 şi 1999, aşa că ne-au învins cu 5-1. Eu am marcat golul de onoare la scorul de 5-0. Având în vedere circumstanţele, pot spune că locul 2 a fost foarte bun”, povesteşte Cocu pentru 1923.ro.

Cocu, la Rapid direct în amical cu Clinceni

Nici la Cautis nu a stat însă prea mult. Doar un an, fiindcă a făcut parte din ultima generaţie a clubului care acum are doar grupe de copii. Cu toate că înainte se lupta an de an cu Dinamo. Aşadar, Chimistul, Arsenal şi Cautis. Cluburi totuşi mici până la 16 ani… A sosit însă momentul care i-a schimbat decisiv cariera lui Marian. „Un băiat mi-a propus să merg să dau probe la Rapid. Nu am fost vreodată microbist şi nimeni din familia mea nu a fost, după cum am spus, dar nu am putut refuza aşa ocazie. Ştiam că e o şansă bună pentru mine. Aveam emoţii mari! Iar domnul Silvian Dobre m-a mai băgat şi direct titular într-un amical cu Clinceni. Aşa, din prima. Nu mă aşteptam! Am pierdut, dar i-a plăcut cum am jucat, aşa că mi-a spus să mă prezint la antrenamente. Am fost tare fericit!”, sunt cuvintele unui puşti care abia a împlinit 18 ani, fiind născut pe 4 septembrie 1998.

CITEȘTE ȘI  FOTO & VIDEO | Noul Giulești, mai frumos decât ne-am gândit!

„Un singur lucru mai am de spus: Rapid nu moare!”

Din acest motiv şi-a ales şi numărul de pe tricou, 18. Marian Cocu ne-a explicat apoi că povestea lui cam asta este, în linii mari. Am vrut totuşi să fim siguri şi l-am rugat să mai spună ceva dacă mai are în minte. Şi puştiul n-a ezitat: „Da, mai am un lucru de spus: Rapid nu moare! Să ştie toată lumea!” Vorbele unui fotbalist care, deşi se dăruieşte sută la sută pentru club, nu are pedigree de rapidist şi nici nu pretinde asta. Oferă însă respectul său nemărginit suporterilor Rapidului. „Sunt de doi ani şi jumătate la Rapid. Până acum un an şi jumătate eu nu fusesem pe Giuleşti, nu cunoşteam suporterii Rapidului. Nu ştiam cum sunt. Când am fost prima dată mi-am dat seama de ce sunt speciali. Îi respect foarte mult!” Scurt şi la obiect. Fără vorbe mari, doar sinceritate. Iar Cocu şi-a arătat până acum respectul prin fiecare prestaţie avută pe teren. Indiferent dacă a jucat fundaş sau mijlocaş central. Mereu a fost unul dintre jucătorii care a lăsat una dintre cele mai bune impresii.

marian-cocu

LĂSAȚI UN MESAJ