Rapid

Povestea ultimului meci pe Giuleşti

ProRapid a fost sigilat din cauza datoriilor. Când nu plăteşti nimic luni bune, nu ai cum să mai beneficiezi de ceva. În consecinţă, ultimele antrenamente ale Rapidului s-a consumat pe stadionul Giuleşti. Ultimele dinaintea deciziei de excludere. Una previzibilă şi logică, dar pe care Moraru încerca să o combată cu o încăpăţânare soră cu demenţa. Staff-ul şi jucătorii au crezut până la capăt. Costin, Alexa sau Lefter s-au îndrăgostit iremediabil de Rapid. Cu toate că nu i-a legat nimic în mod special de Giuleşti înainte să vină.

Promovat ca post, ars la salariu

Vasile şi Drăghia au fost injectaţi de mult cu microbul vişiniu. La fel ca şi Mihai Iosif, unul dintre cei mai devotaţi oameni pe care clubul i-a avut în ultimii ani. De fapt, Iosif este la Rapid de la 7 ani. Jucător, apoi antrenor. Nu a fost un fotbalist care să se laude cu sute de meciuri în tricoul vişiniu. Dar ca antrenor s-a ocupat de grupele de juniori ale formaţiei noastre. Iar din iarnă a devenit şi secundul lui Dan Alexa. Pe 900 de lei pe lună! Da, aţi citit bine! Atât a primit drept „recompensă” pentru faptul că nu mai ocupa la club un post, ci două. Iniţial era remunerat cu „fabuloasa” sumă de 1500 lei pe lună. Bine, bună şi aia, dacă ar fi luat-o. Dar de unde să plătească cineva de la Rapid?

Nu au vrut să îl ajute să îşi îngroape tatăl!

Nici măcar atunci când şi-a pierdut tatăl nu a avut prea mari şanse de reuşită. Nu ceruse decât două salarii, din ceea ce i se cuvenea… Adică 3.000 lei. Nu a primit nimic, dar a avut mereu puterea să glumească pe seama asta, în cercurile de prieteni: „Nu e nimic, mă, dacă tot n-am mai luat salariul de juma’ de an măcar nu-mi pare rău… Că n-am de luat aşa mulţi bani.” O realitate tristă, dar care s-a întâmplat la Rapid. La fel de tristă ca şi ultimul antrenament. Mihai Iosif suferea… Şi-ar fi dorit să mai joace o dată pe Giuleşti. Uneori, când vrei ceva mult de tot se împlineşte. Aşa s-a făcut că la ultimul antrenament ceva nu era bine pentru jocul şcoală…

„Hai, Mihai, intră tu!”

Numărul jucătorilor de câmp era impar. Lipsea unul, aşa că Alexa s-a hotărât: „Hai, Mihai, intră tu! N-ai zis că mai vrei să joci pe Giuleşti?! Uite că acum ai ocazia!” Bărbatul grizonat a rânjit ca un copil pofticios în faţa unui tort de ciocolată. S-a conformat imediat ca un elev silitor şi a arătat o poftă de fotbal nemaiîntâlnită. Părea că poate juca, fără probleme, măcar în liga a doua. La ce fotbal avem… Dacă vii din lumea fotbalistică a anilor 90 nu prea ai cum să nu arăţi mult mai bine decât cei de acum. Cu toate că deceniile te-au încălecat. Visul i s-a împlinit. Chiar dacă nu visa aşa… Nu dorea să închidă el Giuleştiul. Nu e nimic! Epilogul e doar provizoriu! Giuleştiul nu se poate închide şi Rapid nu moare!

mihai iosif cu legendele

S-ar putea sa te intereseze

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button

Avem nevoie de tine!

Te rog deblocheaza Ad Blockerul.