Insolventa în fotbalul românesc

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

18 ani de insolvenţă în fotbalul românesc: 1998-2015: o singură reorganizare de succes. Sau ce avem noi de invatat de la rivalii nostrii. …nu vreau commenturi gen „e mult de citit”….

1. Premisă

“În baza art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, închide procedura insolvenţei împotriva debitorului SC DINAMO 1948 SA”. Unui neprofesionist, acest citat din dispozitivul sentinţei nr. 7211/23.09.2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII-a Civilă, poate părea banal. Cu toate acestea, prin optica unui practician al dreptului, această hotărâre reprezintă un real capăt de hotar: Dinamo Bucuresti[1] este primul club de fotbal din România care a intrat în caznele insolvenţei şi a reuşit să şi iasă, legal, reorganizată.

Acest veritabil eveniment, după 18 ani de insolvenţe în fotbalul românesc, ne obligă la întocmirea unei radiografii. De ce o singură reorganizare de succes? De ce cluburile de fotbal au probleme financiare? Care sunt principalele surse de venit ale unui club de fotbal? Recalificarea creanţelor de către ANAF reprezintă o cauză de deschidere a procedurii? De ce creanţele sunt recalificate? De ce reorganizarea Dinamo a reuşit? Este o reuşită sau un eşec? Insolvenţa este o soluţie sau o piedică în vederea redresării unui club de fotbal? Reglementările FRF încurajează reorganizarea?

2. Probleme financiare ale cluburilor de fotbal din România

2.1.

Utilizând datele furnizate de Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, constatăm că până la data redactării prezentului articol, 65 de echipe de fotbal din România s-au găsit/se găsesc sub incidenţa legislaţiei insolvenţei. Ca măsură de comparaţie, în Liga I evoluează 14 echipe. Perioada raportată este 1998-2015, însă trebuie punctat că anul 1998 a reprezentat un pionerat izolat, următorul an în care un club de fotbal a intrat în insolvenţă fiind 2003.

Creionând o statistică, observăm că din totalul de 65 proceduri, 38 au fost închise, reprezentând falimente. Din acestea, 28 au fost închise în baza art. 131 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 motivat de lipsa sau insuficienţa bunurilor, iar 7 au fost închise în baza art. 132 alin. (2) din Legea nr. 85/2006[6]. O singură procedură a fost închisă în baza constatării reuşitei unui plan de reorganizare. Astfel, la data de 23 septembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII-a a închis procedura de reorganizare deschisă faţă de SC Dinamo 1948 SA, constatând că toate obligaţiile asumate prin planul de reorganizare au fost îndeplinite.

La data prezentă, există 26 de proceduri active, formate din 11 falimente (din care 8 simplificate), 6 observaţii şi 9 reorganizări.

Sub aspect temporal, până în anul 2008, numărul procedurilor deschise într-un an nu era mai mare de 5. Această constantă a fost întreruptă în anul 2009, când numărul acestora a cumulat cifra 8, în timp ce în anul 2010 numărul procedurilor a crescut la 11. Cifrele coincid cu momentul instalării crizei economice şi în România. În 2011, s-a înregistrat o diminuare (5 proceduri deschise), însă în 2012 cifra a urcat din nou (10), iar în 2013 a scăzut la 8. În primul semestru al anului 2015, au fost deschise 6 proceduri.

2.2. De ce au probleme financiare?

Din păcate, nu aflăm acest răspuns elementar din însăşi analiza rapoartelor de cauze şi împrejurări care au condus la apariţia stării de insolvenţă, întocmite de practicienii în insolvenţă, în temeiul unei obligaţii legale stabilite de Legea insolvenţei în sarcina acestora[8]. În fapt, rapoartele realizate în dosarele celor mai mari cluburi de fotbal nu sunt decât o înşiruire de indicatori financiari în descreştere, preluaţi din balanţe şi bilanţuri, fără o interpretare proprie şi o concluzie la obiect. Cităm astfel din raportul de cauze al FOTBAL CLUB RAPID, unde se punctează drept cauze ale insolvenței faptul că: „în intervalul analizat, debitoarea a înregistrat cifra de afaceri, dar a înregistrat şi cheltuieli; gradul ridicat de îndatorare duce societatea în starea de insolvenţă, incapacitatea de a mai achita obligaţiile din totalul de activ deţinut, ducând astfel la scăderea considerabilă atât a solvabilităţii, cât şi a autonomiei şi independenţei financiare; gradul de îndatorare ce se menţine ridicat în intervalul analizat duce la un blocaj financiar din anul 2012, datorat în mare lipsei lichidităţilor pentru achitarea obligaţiilor, creanţele vor deveni incerte în încasarea lor, iar lichidităţile din conturi nu vor fi îndeajuns pentru a putea acoperi cel puţin datoriile pe termen scurt”.

Chiar dacă destinatarii rapoartelor de cauze ar fi experţi contabili, ceea ce nu este cazul, judecătorii şi creditorii nedeţinând o astfel de calificare, este inacceptabil ca răspunsul la întrebarea – de ce debitoarea nu mai are bani pentru plata datoriilor exigibile? – să constea în reluarea premisei interogaţiei.

2.2.1. Principalele surse de venit ale unui club de fotbal

Principala sursă de venit a echipelor de fotbal constă în drepturile de televiziune. Pentru sezonul 2015/2016 din Liga I acestea cumulează 27,5 milioane euro. Concret, o societate comercială cumpără de la Liga Profesionistă de Fotbal dreptul de a filma partidele, după care îl vinde mai apoi televiziunilor care difuzează meciurile oficiale. Banii sunt împărţiţi între echipe în funcţie de clasarea acestora în campionat (spre exemplu. locul I primeşte suma de 3,4 milioane euro, în timpul ce locul 14 primeşte suma de 1,2 milioane euro).

Citeste mai mult pe juridice.ro