DRAMĂ: ”Sunt tratat ca ultimul criminal”

Iulian Chiriță
Iulian Chiriță

Născut pe 2 februarie 1967 la Tîrgoviște, Iulian Chiriță are 3 selecții în echipa națională, toate în 1994, cu Bolivia, Nigeria și Slovenia. A făcut parte din lotul deplasat la World Cup ‘94, dar n-a jucat nici un minut în America.

– La mulţi ani cu întîrziere, nea Ovidiu, sînt Iulian Chiriţă, rapidistul. Ai idee de unde te sun?

– Probabil din Spania, am mai vorbit şi astă-vară…
– Din Spania, corect, numai că din închisoare!

– Ce închisoare, cum ai ajuns acolo?!
– Sînt în penitenciarul de bărbaţi din Barcelona, cunoscut şi drept Carcel Modelo. E o dărăpănătură din centrul oraşului.

JURĂ CĂ NU ŞTIE DE CE E RETINUT!

– De cînd eşti acolo şi de ce?
– M-au luat pe 26 octombrie 2015 în zori, dar de ce m-au luat şi de ce mă ţin după gratii nu ştiu. Jur că nu ştiu!

– N-ai…
– M-au luat ca pe un borfaş şi mă tratează aşa în continuare. Nu, nu ca pe un borfaş, mint, ci ca pe El Chapo, ca pe ultimul criminal!

– Ar trebui…
– Pe 26 octombrie au năvălit mascaţii şi aproape c-au spart uşa! Ne-au pus pe burtă pe toţi, întreaga familie, inclusiv pe nevastă-mea, operată pe creier, iar pe mine m-au încătuşat şi m-au adus aici. De ce m-au adus şi de ce nu-mi dau drumul n-am aflat! Cică dosarul e la secret, nu-i cunoaşte conţinutul nici avocatul, care m-a costat pînă acum vreo 3.000 de euro! Avocatul suspectează o eroare judiciară, dar nici lui nu i se permite accesul la documente!

– Iuliane, pretinzi că n-ai habar de ce-ai ajuns în detenţie, însă cred că bănuieşti motivul. Care ar fi?
– Că aş fi asociat într-o bandă mafiotă, membru al ei. O minciună, eu sînt nevinovat, complet nevinovat.

”MASCATII AU BĂGAT GROAZA ÎN COPIL”

– Totuşi…
– Nea Ovidiu, aveam un restaurant, La Chiru, în Castelldefels, un orăşel la 25-30 de kilometri de Barcelona. Veneau mulţi români, iar unii ar fi falsificat cărţi de credit şi ar fi tipărit bani. N-am fost însă amestecat, eu am tras ca un bou în jug să-mi meargă bine şi m-am ales cu ce?! Plus că la mine în cîrciumă nu erau valabile cărţile de credit, tarjetele, se plătea numai cash. Avocatul are informaţii c-ar fi implicaţi 17-18 inşi în afacere, români şi nu numai, dar eu n-am avut nici o treabă cu ei.

– Cine se ocupă de local în prezent?
– Am tras obloanele, deşi am băgat în el agoniseala din aceşti 8 ani de Spania, plus nişte împrumuturi. Nevastă-mea, Elena, lucrează la o firmă, băiatul mare, Cristian, e la o patiserie, iar Tudor cu şcoala, are 14 ani. Eram în regulă, la linia de plutire, cînd au năvălit mascaţii şi au băgat groaza în Cristi! Copilul nu şi-a revenit complet nici acum.

– În privinţa…
– Avocatul mă sfătuieşte să nu mă mai agit, dar cum să fiu liniştit?! El crede că alţii au profitat de mine şi nu înţelege de ce dosarul e la secret! I se promite zilnic că-l va putea citi, dar s-au scurs aproape 3 luni şi în continuare nu ştiu de ce sînt închis!

– Ai tăi au încercat să intervină la Consulatul nostru din Barcelona?
– Da, a mers Cristi la Consulat, însă n-a rezolvat nimic. Un funcţionar, s-a recomandat Dumbravă, l-a scris pe o listă şi l-a asigurat că o să se ocupe de mine cîndva. Probabil la vară, că-s zeci de mii de români cu probleme în Barcelona şi în Catalonia, iar ei foarte puţini angajaţi. Aiureli de-astea…

PRIVIT DE PARC-AR FI DAT ÎN CAP CUIVA!

– Avocatul…
– Cică să nu-mi pierd răbdarea şi să mai aştept, dar de ce să aştept, cît?! Vezi matale, spaniolii sînt toată ziua în gură cu Uniunea Europeană şi cu drepturile omului, numai că în cazul meu ei încalcă primii drepturile omului! Îmi interzic dreptul elementar la apărare! Doamne, ce mi se întîmplă mie e o batjocură fără margini!

– Nu crezi…
– Scuze de întrerupere, nu mă întreabă nimeni ce caut aici! În loc să fiu ascultat, să mă audieze, sînt privit de parc-aş fi dat în cap cuiva! Nu-mi dă nimeni nici cea mai mică şansă şi stau închis laolaltă cu drogaţii, cu borfaşii, cu ucigaşii!

– Iuliane, poate că ai şi tu o vină, e posibil?
– Să se dărîme zidurile astea pe mine dacă am greşit cu ceva! Nea Ovidiu, sînt şi eu un nume, am reprezentat România. Am jucat în „naţională”, de aceea lumea de acasă trebuie să cunoască prin ce belea trec şi, sensibilizată de această mărturisire, să încerce să mă ajute! Speranţa mea, cît de mică, se leagă de solidaritatea românilor.

– La revedere, mult bine!
– La revedere. În rest, nu e bine deloc, e foarte rău. O nenorocire.

PĂREREA AVOCATULUI: „ÎL CONSIDER O VICTIMĂ COLATERALĂ”

Apărătorul lui Chiriţă se numeşte Antonio Badia Junquera şi face parte din Baroul Barcelona. Rezumînd la maximum, acesta mi-a declarat că „susţin nevinovăţia clientului meu şi apreciez că alţii s-au folosit de bună-credinţa lui. Îl consider pe Iulian o victimă colaterală. Din păcate, cît timp n-am acces la dosar, ceea ce mai poate dura cîteva luni, nu pot afirma mai multe”. Dialogul telefonic cu Antonio Badia Junquera s-a purtat prin intermediul unui translator, o doamnă. El a durat 18 minute.

262de partide a jucat Chiriţă în Divizia A, 132 dintre ele la Rapid, pentru care a înscris 40 de goluri. În martie 1995, într-un meci Rapid-Steaua, 4-1 în „optimile” Cupei, a întors rezultatul de la 0-1 marcînd 3 goluri în repriza secundă

CV – IULIAN CHIRITĂ

  • Data naşterii: 2 februarie 1967
  • Debut în Liga 1: 13.03.1988, U Craiova – Flacăra Moreni 2-0
  • A jucat la: CS Tîrgoviște (1985 – 1987), Flacăra Moreni
  • (1988-1990), FC Brașov (1990-1991, 1996), Rapid (1992-1996),
  • Dinamo (1997), FC Argeș (1998), Chindia (1998-1999)
  • Meciuri/goluri în Liga 1: 262/57
  • Meciuri/goluri în cupele europene: 15/3
  • Debut la echipa naţională: 20.04.1994, România – Bolivia 3-0
    Meciuri/goluri la echipa naţională: 3/0

Sursa: gsp.ro

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required





1 COMENTARIU

  1. A fost un jucător mare, un golgheter excepţional, dar n-aş băga mâna în foc pentru el. E aproape sigur ”amic” cu interlopi români din Spania. C-aşa-i în fotbal…