O zi tristă de toamnă, vreme mohorâtă, frig… 7 noiembrie 2015, ziua care amplifică drama consumată cu opt zile în urmă în Colectiv. Muriseră 32 de oameni până acum, dar această zi a fost una macabră. 33, 34, 35, iar numărul decedaţilor s-a ridicat la 41. Dureros de trist, mai ales pentru cei care nu-i vor mai vedea pe cei dragi vreodată… Între timp, la ora 13:30, Rapid a jucat cu Oţelul. Un meci la fel de anost şi trist ca tot ce e în jur. 0-0 la final, rezultat care s-a mai consemnat între cele două echipe în Giuleşti doar o dată în ultimi 20 de ani.
În 2010 – 2011, sezon la al cărui final gălăţenii ieşeau campioni. Ce ironie! Acum Oţelul se îndreaptă cu viteză maximă spre liga a treia… Dar fotbalul a trecut iar în plan secund, pentru că cei aproximativ 4.000 de oameni care au venit pe Giuleşti şi-au arătat iar solidaritatea pentru tragedia din Colectiv. Numeroase bannere şi steaguri negre au fost afişate pe stadion, iar înainte de fluierul de start un minut de tăcere prelungă a sfâşiat inima oricărei forme de viaţă prezentă în incinta stadionului. Durerea pulsa în aer.
Nimic nu mai pare a fi la fel de când focul din Colectiv a răpit zeci de suflete nevinovate, care nu căutau decât distracţie, fără a face rău cuiva. A urmat încă un sfert de oră de linişte totală, în care, ca niciodată, în tribunele bătrânului Giuleşti nu s-a auzit vreo scandare. Apoi, prima a fost „Colectiv, Colectiv!” O formă de respect şi de compasiune care, aproape sigur, nu încălzeşte cu nimic pe cei care acum trec prin momente cumplite. Ei trebuie să ştie măcar că suntem alături de ei… Chiar dacă pierderile nu vor putea fi compensate vreodată. Pe cine mai interesează că pe 7 noiembrie Rapid şi Oţelul au făcut 0-0?
