EXCLUSIV / Interviu Ovidiu Herea, partea II

Azi vă prezentăm a doua parte a interviului cu Ovidiu Herea realizat de echipa 1923.ro. Fostul decar din Giuleşti povesteşte în ce condiţii ar veni la Rapid, dar şi despre sacrificiul financiar pe care l-a făcut în momentul în care a plecat de la echipa de lângă Podul Grant.

Ai vrea să mai joci la Rapid, în cazul în care echipa s-ar prezenta precum este acum?

Refuz să cred că Rapid nu va reveni imediat în prima ligă! Chiar nu concep altceva, având în vedere tradiţia acestui club. Dar, dacă, Doamne fereşte!, va rămâne mai mulţi ani în liga secundă, peste doi, trei ani, aş veni cu mare drag să joc la Rapid, indiferent de eşalon. Acum am 30 de ani şi simt că mai pot juca la un nivel ridicat câteva sezoane şi este normal să profit de acest aspect.

Ovidiu Burcă, preşedintele Rapidului, a spus că a discutat cu tine o posibilă revenire la Rapid în această perioadă…

Nu am vorbit despre aşa ceva. Într-adevăr, am avut o discuţie amicală, dar legată de Rapid, de ce va face el acolo şi aşa mai departe. Nu s-a pus vreun moment problema să mă oferteze sau ceva de genul ăsta.

Ai fi revenit acum la Rapid?

În actualele condiţii, nu. Adică, în cazul în care era un proiect serios, solid, pe termen lung acum la Rapid, nu exista vreo problemă să vin şi în liga a doua să joc. Şi nu doar eu, fiindcă sunt convins că ar fi venit imediat şi Săpunaru sau Nico. Dar situaţia este incertă, neclară, aşa că nu avea rost să vorbim acum despre aşa ceva.

Care e cel mai important gol pe care l-ai marcat pentru Rapid?

L-aş pune aici, la loc de cinste, pe cel cu Hapoel Tel-Aviv, din meciul despre care am mai vorbit. Chiar dacă am marcat multe goluri pentru Rapid, ăsta mi-e cel mai drag. Am dat vreo 50, cred, în total…

ovidiu herea gol hapoel

Este adevărat că ai renunţat la 200.000 de euro ca să pleci de la Rapid?

Da, e adevărat. Fusesem neplătit de un an şi voiam să plec. Cei de la club însă voiau bani pe mine, că mai aveam doi ani de contract. Aşa că am vorbit cu doamna Andronache, care era administrator judiciar, am convenit să renunţ la toţi banii, fără să mă mai judec, şi să plec. Adică puteam să mă judec cu ei, şi aş fi avut câştig de cauză într-un final, dar eu voiam să-mi rezolv situaţia mai repede şi să nu mai fac probleme Rapidului, aşa că am lăsat de la mine.

Sion, echipa pentru care ai jucat are un record unic. A câştigat 13 finale de cupă din 13 posibile. Cum privesc cei de acolo această performanţă?

E un motiv uriaş de mândrie, să ştii! Păi în acest oraş Cupa este mult mai importantă decât titlul! Având în vedere că nu a pierdut vreodată o finală, o face pe Sion unică. Înaintea ultimului act, de pe terenul lui Basel, am urmărit tot felul de filmuleţe motivaţionale şi am intrat pe teren siguri că vom câştiga. Mai ales că în tribune, deşi, teoretic, meciul era în deplasare, trei sferturi dintre suporteri au fost ai noştri. Atmosfera a fost fabuloasă!

Consideri că puteai juca de mai multe ori în naţionala României? De ce crezi că ai fost ocolit de multe ori de la convocări?

Păi consider că da. Adică am fost golgheterul Rapidului trei sezoane… Am jucat de multe ori bine şi e normal să-mi fi dorit mai multe convocări. E adevărat, am fost chemat de câteva ori, dar de cele mai multe ori am rămas pe bancă sau în tribună (râde). Nu mai contează acum, fiindcă nu pot da timpul înapoi. Eu aştept în continuare convocările, fiindcă oricine îşi doreşte să joace pentru echipa lui naţională.

Care e cel mai valoros coechipier pe care l-ai avut?

Am jucat alături de mulţi fotbalişti de valoare. De la Rapid, primii care îmi vin în cap sunt Săpunaru şi Pancu, dar şi la FC Naţional am jucat alături de nume grele precum Dan Petrescu şi Prodan.

ovidiu herea cupa sion

Care a fost cel mai dificil adversar?

Ionuţ Voicu! Mereu când ne întâlneam în meci direct mă scotea din sărite. Mă şicana tot meciul şi dacă îl atingeam puţin cădea şi se văita de ziceai că l-am rupt. Mă scotea din sărite! Dar după ce am devenit coechipieri la Rapid am devenit prieteni foarte buni şi i-am boteazat şi copilul apoi, ceea ce m-a bucurat foarte mult.

Tu nu eşti un fotbalist violent, dimpotrivă, dar ai luat câteva cartonaşe roşii… Cel mai cunoscut, la Craiova, când l-ai lovit pe Găman. Îţi aminteşti?

Cum să nu? Nu îmi dădeam seama ce s-a întâmplat. L-am lovit cu cotul, dar din greşeală, că protejam mingea. N-am realizat. Nici măcar pe reluări nu am înţeles aşa uşor ce i-am făcut.

Ai zis că înainte să vii la Rapid ai avut ofertă de la Steaua, dar s-a vorbit despre un posibil transfer al tău acolo şi acum trei ani. Te-ai fi dus?

Nici vorbă! Discuţii au fost, dar probabil la nivel de conduceri, fiindcă la mine nu a venit vreodată cineva să-mi spună. Oricum toată lumea ştia că nu mă duceam acolo, indiferent de condiţii. Drept dovadă atunci, în vara lui 2012, am şi semnat prelungirea contractului cu Rapid.

În primul an la Rapid ai jucat cu numărul 16, apoi însă ai luat numărul 10. Cum ai luat această decizie? Nu a fost o presiune suplimentară pentru tine?

La început nu mă gândeam la aşa ceva, că, nah, eram copil. Dar în al doilea sezon, după ce a plecat Julio Cesar, am decis să iau eu numărul. Jucasem cu acest număr la FC Naţional, fusesem familiarizat, aşa că nu a fost o problemă. Nu m-am gândit că e o presiune suplimentară, a fost pur şi simplu o decizie de moment care s-a dovedit, în opinia mea, inspirată.

ovidiu herea

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required





Cauti ceva anume si nu gasesti la noi? Nimic mai simplu: cauta pe Google!