EXCLUSIV / Interviu Ovidiu Herea, partea I

ABONEAZA-TE PENTRU O COLECTIE DE CANTECE RAPIDISTE

* indicates required

Ovidiu Herea a acceptat cu mare plăcere să vorbească pentru 1923.ro despre cei şase ani pe care i-a petrecut în Giuleşti, dar şi despre câteva experienţe de-ale sale din afara Rapidului. Ajuns la 30 de ani şi transferat în Grecia la Skoda Xanthi, Herea a devenit recent proaspăt tătic, prietena sa, Otilia, dăruindu-i un băieţel pe nume Eduard Elias. Cu această ocazie, echipa 1923.ro îl felicită şi-i doreşte ca cel mic să fie sănătos şi să-i calce pe urme, iar peste ani să-l vedem jucând pentru Rapid!

otilia

Zi-mi, te rog, dacă mai ţii minte ziua în care ai aflat că te vrea Rapid şi apoi ziua în care ai semnat. Cum te-ai simţit atunci?

Le ţin minte, normal! Mai ales că transferul meu la Rapid a fost cu foarte mare tam-tam. Iniţial, cei de la FC Naţional voiau să-mi dea drumul la Rapid pentru trei ani, dar să plec împrumut! Şi să semnez prelungirea cu un an. Adică atunci când terminam cu Rapid, să revin tot în Cotroceni. Nu mi-a convenit aşa. Până la urmă însă au plătit jumătate de milion de euro pe mine cei de la Rapid, cam aşa, şi totul s-a rezolvat.

Cum de ai ales Rapid?

Am avut oferte de la mai multe echipe. Ţin minte de Olympiacos şi Steaua sigur, dar şi că au fost unele discuţii cu Borussia Dortmund. Am ales Rapid până la urmă din două motive. În primul rând fiindcă am considerat că este locul unde mă pot dezvolta cel mai bine ca tânăr fotbalist şi, în al doilea rând, tatăl meu este rapidist şi de la el ştiu ce înseamnă acest club, de mic. Chiar m-a dus pe Giuleşti, pe la 5-6 ani, am stat în tribuna copiilor. Aveam amintiri frumoase legate de Giuleşti.

Ai o relaţie de prietenie strânsă cu Săpunaru. Când erai mic mergeai cu el la meciurile Rapidului sau nu erai aşa “înflăcărat”?

Da, suntem prieteni, dar la meciuri nu prea mergeam. Eu stăteam în Berceni, el în Cotroceni, nu aveam maşini, era mai greu. Oricum, eu nu eram suporterul nici unei echipe în copilărie, chiar dacă fusesem pe Giuleşti. Era vorba mai mult de o simpatie. Săpunaru nu lipsea la vreun meci, era la alt nivel. Nu-mi doream altceva decât să ajung la prima echipă a lui FC Naţional, fiindcă acolo eram legitimat şi aşa era normal.

La Rapid te-ai adaptat greu, fiindcă în primul sezon nu ai dat vreun gol. Apoi ai devenit unul dintre golgheterii echipei în fiecare an. De ce a fost aşa dificil?

Din cauza tergiversărilor transferului, am pierdut două luni de pregătire, plus că s-a acumulat şi foarte multă tensiune şi stres. Aşadar totul s-a reflectat şi în forma mea sportivă din primul sezon. Important este că ulterior mi-am revenit şi în ultimii mei trei ani la Rapid am fost, dacă nu mă înşel, golgheterul echipei.

ovidiu herea (2)

Eşti recunoscut pentru executarea impecabilă a loviturilor de la 11 metri. E o chestie pe care o exersezi din juniorat? Care sunt secretele?

Pe vremea în care jucam la FC Naţional executam foarte mult după antrenamente, cu Săpunaru, iar Pleşca stătea în poartă. Şi Săpun bate la fel de bine, aşa că era o competiţie strânsă. Dacă nu faci multe exerciţii, n-ai cum să execuţi bine loviturile de la 11 metri sau pe cele libere.

Îţi aminteşti câte ai ratat la profesionişti?

Păi la Rapid una, în Cupă, cu Delta Tulcea şi am mai ratat recent la Sion, dar acolo e altceva. Nu am mai prea exersat şi se simte asta… Aşa cum ţi-am zis mai sus. Practic mi-am ieşit din mână.

Cum ai ajuns să baţi loviturile de 11 metri la Rapid?

În primul an nici nu mă gândeam la aşa ceva, dar în al doilea, cu Peseiro la echipă, am decis să fac asta. Totul a pornit după ce Spadacio a ratat două, aşa că am luat eu mingea şi de atunci am fost titularul acestor execuţii. Mă bucur că nu am dezamăgit la acest capitol.

Dacă ar fi să faci o comparaţie între varianta Herea 2007, când ai venit în Giuleşti, şi varianta Herea 2013, la ultimul an, cum ar arăta ea?

Eram un copil când am ajuns în Giuleşti, stresat de cele întâmplate, dar pe parcurs m-am maturizat şi îmi place să cred că am progresat. Că am avut un aport mai consistent în angrenajul echipei. Dar astfel de lucruri trebuie conchise de alţii, nu de mine.

ovidiu herea

Dar între echipa Rapidului din 2007 şi cea din 2013?

Ambele au fost echipe foarte bune. De fapt, eu am prins la Rapid numai loturi valororase care s-au bătut, an de an, la trofee. Îmi pare rău că s-a ajuns acum aici… Însă la fel de rău îmi pare şi că nu am reuşit să iau un trofeu alături de Rapid. E unul dintre regretele carierei mele, mai ales că la ce echipe am avut, puteam obţine mult mai mult.

Care este cel mai reuşit meci al tău la Rapid?

Au fost destule meciuri reuşite. În cap acum în vine cel cu Steaua de pe Giuleşti, din primăvara lui 2013, când am făcut 1-1, deşi eram într-o situaţie foarte dificilă, neplătiţi de mult, în insolvenţă, iar ei pe primul loc. Cu toate astea, n-au prea contat în meciul ăla. Apoi a mai fost meciul de pe terenul lui Dinamo, din 2010, când am dat două goluri, dar, din păcate, am pierdut cu 3-2. Şi cel de la Tel Aviv, când am bătut cu 1-0 prin golul meu, în 2011. Ăla a fost şi primul meu gol în Cupele Europene.

Dar cel mai slab?

Am făcut şi câteva meciuri mai puţin reuşite. În minte îmi vine acum unul cu CFR Cluj, din 2012, când antrenor era Ovidiu Sabău. Ne-au condus cu 2-0 la pauză, pe Giuleşti şi eram şi cu un om în minus. Jucasem foarte prost şi am fost scos la pauză. Din fericire, echipa şi-a revenit şi am câştigat atunci cu 3-2.

Care a fost cel mai frumos moment?

Primăvara lui 2013 a fost, cred, cea mai frumoasă perioadă! Deşi eram într-o situaţie extrem de dificilă, am dovedit că avem forţă şi am reuşit să ne unim foarte mult. Cu acele grătare, despre care a comentat toată lumea. Ne-am apropiat foarte mult atunci şi am avut rezultate bune. Chiar eu adusesem grătarul şi apoi făceam chetă să luăm carne şi tot ce trebuie (râde). Sunt amintiri frumoase, să ştii.

Dar cel mai trist?

E un mix aici. În 2011-2012, am avut un sezon foarte bun. Ne-am bătut la titlu şi am ajuns în finala Cupei, ceea ce a însemnat o mare satisfacţie. Din păcate însă, am pierdut acel meci în faţa lui Dinamo, ceea ce a reprezentat un moment negru pentru mine. O seară tristă pe care mi-am dorit mereu să mi-o şterg din minte.

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required