Golgheter legendar şi magistrat de succes!

rapid Puiu Ionescu Nichi Dumitriu
Rapid a luat titlul pe 11 iunie 1967. Dumitriu este al treilea de pe rândul de jos, de la stânga la dreapta

ABONEAZA-TE PENTRU O COLECTIE DE CANTECE RAPIDISTE

* indicates required

Echipa 1923.ro vă propune şi o altfel de discuţie cu Puiu Ionescu. Una despre scurta sa carieră de antrenor, dar, mai ales, despre deceniile în care a lucrat în slujba Justiţiei din România, meserie total atipică pentru un fotbalist român.

Domnule Ionescu, de ce nu aţi reuşit în cariera de antrenor la un nivel mai ridicat?

Era greu, greu de tot. Eu am început în 1972, la Şoimii Sibiu, în liga a doua, dar mă luptam la promovare cu Râmnicu Vâlcea, acolo unde preşedinte era Mitică Dragomir. Îţi dai seama ce şanse aveam… În ultima etapă chiar am avut meci decisiv pe terenul lor şi ne-au bătut cu 2-0. Le spusesem jucătorilor că dacă nu avem trei puncte avans atunci, este imposibil să promovăm. Şi aşa a fost. După, am preluat CSM Suceava, m-am luptat iar la promovare, însă aveam Bacăul în faţă, altă echipă pe care n-aveai cum să o depăşeşti.

Într-un final aţi ajuns şi la Rapid…

Da, dar până atunci am mai antrenat şi Gloria Buzău unde am avut cel mai mare succes. Am preluat echipa de pe locul 8 în liga a doua, am promovat-o, după care am reuşit să o şi menţin în prima divizie. Eram pe val şi m-a căutat Rapidul, iar eu am ales cu inima. Nu ştiam ce se întâmplă de fapt acolo şi m-am fript…

puiu ionescu

La ce vă referiţi?

Mai erau vreo şapte etape, iar echipa era în liga a doua. Am vrut să-i promovez, dar mi-a fost imposibil… Noaptea, la 3, vorbeau la telefon, plecau din cantonament, nu aveau nicio jenă. Nu puteai face treabă acolo, aşa că am renunţat. Are dreptate Hagi când spune că o echipă nu trebuie luată din mers!

A fost ultima dumneavoastră experienţă ca antrenor?

Cam da… Se punea problema să fiu numit selecţioner la naţionala U21, eram favorit chiar, însă în cele din urmă l-au pus pe Octavian Popescu şi eu m-am reprofilat, m-am apucat serios de drept.

Chiar, cum de aţi ales Facultatea de Drept?

Iniţial eu am fost profesor de sport şi predam la ASE. Chiar dacă eu în facultate am făcut aceleaşi materii ca şi alţii, până să trec la specializare, oamenii aveau idei preconcepute legate de sportivi, motiv pentru care mă simţeam oarecum neconfortabil. E adevărat, aveam nişte facilităţi ca sportiv, dar asta nu trebuia să îmi elimine din merite. Aşa că am ales să fac o facultate, într-un domeniu complet diferit pentru a arăta că pot reuşi şi altfel. Uite că astfel am studiat Dreptul între 1972 şi 1976.

Ion-Ionescu-Rapid

Iar când aţi renunţat la cariera de antrenor v-aţi dedicat noii meserii.

Da, în 1981 am început, dacă nu mă înşel şi de atunci n-am făcut niciodată pauză. Am fost mereu avocat, cu o mică perioadă de întrerupere. Între 1990 şi 1992 am fost judecător în Sectorul 6, dar mi-am dat seama că meseria asta nu e de mine. Mă simţeam mult mai pregătit să apăr, nu să condamn! Şi în cariera asta am avut mari satisfacţii, fiindcă am câştigat cel mai mare proces de după Revoluţie, cel cu Caritas!

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required