Sa-i dam Rapidului ce i se cuvine

Rapid
Rapid, un fenomen!

Timpul, uitarea, ignoranţa, dezin­teresul, dezinformarea şi peste toate prostia reuşesc împreună, într-o deplină armonie să îngroape aproape pentru totdeauna unele evenimente importante, care, pe puţin, ar fi trebuit instalate pentru totdeauna pe un piedestal.

SiposDe aproape trei decenii, în penuria noastră de evenimente deosebite prin cupele europene, se tot evocă deschi­derea de drum pe care a făcut-o Craiova Maxima, urmată de două brave semi­finale ale dinamoviştilor, totul culminând cu formidabilele succese ale Stelei, care şi-a adjudecat Cupa Campionilor şi Supercupa Europei, pentru a mai bifa apoi încă o finală. Nimic neadevărat până aici şi jos pălăria în faţa celor ce au izbutit ase­menea performanţe. Această listă însă ar trebui completată, chiar începută din punct de vedere cronologic, cu încă o is­pravă de pe acelaşi front, pe care însă mai ales timpul a ascuns-o în praful uitării, în urmă cu 75 de ani, în iulie 1940, Rapid Bucureşti, după ce eliminase două forma­ţii puternice, Hungária FC din Budapesta şi HŠK Građanski din Zagreb, a ajuns în finala Cupei Europei Centrale. Astăzi, această compe­tiţie multora nu le spune nimic, cu atât mai mult performanţa alb-vișiniilor. Nefasta schimbare de după august 1944 a contribuit şi ea cu bună ştiinţă la trecerea în neant a acestui succes rapidist, doar ţara era controlată de dinamovişti şi stelişti… Ei bine, această competiţie, de­numită şi Mitropa Cup, demarată în 1927, avea pe-atunci aproximativ importanţa Ligii Campionilor de astăzi. Poate fi con­siderată chiar un strămoş al acesteia, la ea fiind înscrise primele două clasate din campionatele ţărilor din centrul Europei. E adevărat că nu participau echipe din Marea Britanie (certată pe-atunci cu toată lumea fotbalistică), Spania, Portugalia, Germania (neînscriindu-se pentru că pe-atunci nu considera moral profesionismul în fotbal) sau Franţa (cât s-a mai rugat zadarnic biata de ea să fie acceptată printre participante). Totodată în acele vremuri, valorile erau mai altfel repartizate, în Austria, Ungaria şi Cehoslovacia jucându-se fotbal de cea mai bună calitate şi să nu uităm eterna Italie. E adevărat că la această ediţie din 1940, evocată în cele de față, din cauza expansiunii Germaniei naziste, echipele din Austria şi Cehoslovacia nu au participat, în timp ce italienii și-au motivat absenţa prin tulburările la care era supus pe-atunci Bătrânul Continent. Au rămas însă echipe maghiare care erau aproape invincibile pe-atunci, precum şi cele din Iugoslavia, aceleaşi “nuci tari” dintotdeauna. Să nu se creadă însă că a fost o întâmplare acel parcurs al Rapidului. Cu doi ani mai înainte, în aceeași competiție giuleştenii reuşiseră o răsturnare fabuloasă care a făcut epocă, după 1-4 la Budapesta spulberând-o pe Újpest în Giuleşti cu un incredibil 4-0! Şi ca să arăt că echipele noastre se aflau în plină ascensiune, mai amintesc că în aceeaşi amintită ediţie Ripensia a eliminat pe Milan! Aşa că, dacă nu ne-ar fi călcat ciz­ma sovietică, ar fi fost mari şanse ca un mare trofeu european să fi poposit mult mai devreme în România. De asemenea trebuie subliniat că meritul Rapidului a fost cu atât mai mare, cu cât majoritatea echipierilor săi aveau statut amator, spre deosebire de adversare care incorporau în totalitate jucători profesioniști. Iar în România interbelică nu exista acel profesionism mascat de amatorism apărut mai târziu, în anii socialiști. Băieții ăia chiar aveau servicii unde erau obligați să se ducă, și doar în timpul lor liber se puteau ocupa de fotbal.

Revenind la acea finală în care vişiniii ar fi trebuit să se confrunte cu Ferencváros, cu toate că a avut mai multe programări, ea nu s-a mai disputat, dar nu din cauza războiului, cum s-a scris eronat de-atâtea ori, ci a relaţiilor tensionate pe care le-aveam pe-atunci cu Ungaria din cauza nefericitului Diktat de la Viena.

Parcursul Rapidului din acea ediție 1950.

Sferturi

HUNGÁRIA FC – RAPID BUCUREȘTI 1-2 (1-1)

17.06.1940, Budapesta. Stadion: Üllöi. Spectatori: 15.000. Au marcat: Vidor (16) – Šipoš (27, 76). Arbitru: Milenko Podubski (Iugoslavia).

HUNGÁRIA: Antal Szabó – Károly Kis, Sándor Biró – Frigyes Négyesi, József Turay, János Dudás – Bertalan Beky, József Vidor, István Kardos, Heinrich Müller, Pál Titkos. Antrenor: Imre Senkey.

RAPID: Petre Rădulescu – Iosif Slivatz, Iosif Lengheriu – Vintilă Cossini, Gheorghe Rășinaru, Ioachim Moldoveanu – Vilim Šipoš, Ioan Wetzer, Iuliu Barátky, Dan Gavrilescu, Ion Bogdan. Antrenor: Ștefan Auer.

RAPID BUCUREȘTI – HUNGÁRIA FC 3-0 (2-0)

24.06.1940, București. Stadion: ANEF. Spectatori: 30.000. Au marcat:

Šipoš (40), Bogdan (43), Barátky (72). Arbitru: Franjo Bazant (Iugoslavia).

RAPID: Petre Rădulescu – Iosif Slivatz, Iosif Lengheriu – Vintilă Cossini, Gheorghe Rășinaru, Ioachim Moldoveanu – Vilim Šipoš, Ioan Wetzer, Ștefan Auer, Iuliu Barátky, Ion Bogdan. Antrenor: Ștefan Auer.

HUNGÁRIA: Antal Szabó – Károly Kis, Sándor Biró – Frigyes Négyesi, Gusztáv Sebes, János Dudás – Bertalan Beky, József Vidor, Jenö Kalmár, Heinrich Müller, Géza Szabó III. Antrenor: Imre Senkey.

Semifinale

HŠK GRAĐANSKI ZAGREB – RAPID BUCUREȘTI 0-0

30.06.1940, Zagreb. Stadion: HŠK Građanski. Spectatori: 10.000. Arbitru: Ernö Kiss (Ungaria).

HŠK GRAĐANSKI: Emil Urh – Miroslav Brozović, Ivan Belošević – Svetozar Đanić, Ivan Jazbinšek, Mirko Kokotović – Zvonimir Cimermančić, Franjo Wölfl, August Lešnik, Milan Antolković, Florijan Matekalo. Antrenor: Márton Bukovi.

RAPID: Petre Rădulescu – Iosif Slivatz, Iosif Lengheriu – Vintilă Cossini, Gheorghe Rășinaru, Ioachim Moldoveanu – Ion Bogdan, Francisc Simkó, Iuliu Barátky, Dan Gavrilescu, Ștefan Auer. Antrenor: Ștefan Auer.

RAPID BUCUREȘTI – HŠK GRAĐANSKI ZAGREB 0-0

07.07.1940, București. Stadion: ANEF. Spectatori: 12.000. Arbitru: Todor Atanasov (Bulgaria).

RAPID: Petre Rădulescu – Iosif Slivatz, Iosif Lengheriu – Vintilă Cossini, Gheorghe Rășinaru, Ioachim Moldoveanu – Vilim Šipoš, Francisc Simkó, Iuliu Barátky, Ștefan Auer, Ion Bogdan. Antrenor: Ștefan Auer.

HŠK GRAĐANSKI: Emil Urh – Miroslav Brozović, Ivan Belošević – Svetozar Đanić, Ivan Jazbinšek, Mirko Kokotović – Zvonimir Cimermančić, Franjo Wölfl, August Lešnik, Milan Antolković, Florijan Matekalo. Antrenor: Márton Bukovi.

HŠK GRAĐANSKI ZAGREB – RAPID BUCUREȘTI 1-1 (1-1, 1-1)

10.07.1940, Subotica. Stadion: Bačka. Spectatori: 6.000. Au marcat: Cimermančić (1) – Bogdan (14). Arbitru: Kálmán Tihmery (Ungaria).

HŠK GRAĐANSKI: Emil Urh – Miroslav Brozović, Ivan Belošević – Svetozar Đanić, Ivan Jazbinšek, Mirko Kokotović – Branko Pleše, Zvonimir Cimermančić, August Lešnik, Milan Antolković, Florijan Matekalo. Antrenor: Márton Bukovi.

RAPID: Petre Rădulescu – Iosif Slivatz, Iosif Lengheriu – Ion Costea, Ioan Wetzer, Ioachim Moldoveanu – Radu Florian, Francisc Simkó, Iuliu Barátky, Dan Gavrilescu, Ion Bogdan. Antrenor: Ștefan Auer.

Echipa calificată în finală a fost trasă la sorți

În fotografia de față se află Vilim Šipoš, golgeterul Rapidului în ediția 1950 a Mitropa Cup

Articol scris de jurnalistul Razvan Toma si preluat de AICI

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required