Povestea lui Ivan Daniel din Hunedoara

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

La concursul organizat de 1923.ro zilele trecute, concurs in urma caruia un rapidist cu suflet mare, aflat in acest moment peste hotare si a carui poveste o puteti citi AICI, a acordat doua abonamente la tribuna a doua, am primit mai multe povesti impresionante de la rapidisti din tara. Una dintre ele este povestea lui Ivan Daniel, pe care v-o impartasim in cele ce urmeaza:

Buna, numele meu este Ivan Daniel, am 18 ani si sunt din Hunedoara. Daca povestea mea va fi aleasa castigatoare, vreau sa fie dat abonamentul altei persoane care nu isi permite acest lucru deoarece eu nu ma pot folosi de acesta, dat fiind faptul ca sunt foarte departe de Bucuresti, dar simt nevoia sa imi spun si eu povestea daca dl Cristi chiar le va citi pe toate. Bunicul meu din partea tatalui a fost rapidist, nu stiu daca mi-a transmis si mie acest lucru, deoarece l-am pierdut pe la varsta de 5 ani. Tind sa cred ca m-am nascut rapidist, ca am fost inzestrat cu acest dar minunat pentru care ii multumesc zi de zi lui Dumnezeu. Inca de mic copii/">copil jucam fotbal in gradina blocului, si copii fiind, ne alegeam echipe reprezentative, iar Rapid mi-a intrat in suflet inca de atunci. Pot sa spun ca sunt rapidist convins de peste 12 ani, inainte de a merge la scoala. Tatal meu, oltean de origine, este suporter al echipei Craiova, nu clona, ci Stiinta, dar a ajuns odata cu trecerea timpului sa se indragosteasca intr-o oarecare masura de aceasta echipa datorita mie, devenind astfel a doua lui echipa de suflet. Tatal meu mi-a povestit de vremurile in care echipa locala ( Corvinul Hunedoara, care in in prezent se zbate ca pestele pe uscat in liga a 3-a, cu juniori care nu au nicio treaba cu fotbalul, nu vreau sa par rau..dar imi place sa cred ca daca reuseam sa ma tin de fotbal puteam ajunge departe, bineinteles departe fiind Rapid Bucuresti, visul oricarui rapidist, dar nu am putut din cauza scolii unde faceam ore de dupa masa, scuze ca ma abat de la subiect ) juca cu Rapid, stadionul fiind arhi plin, oamenii urcandu-se chiar si in copaci, chiar daca a fost un scor cam dur, galeria Rapidului a cantat non-stop, din minutul 1 pana la sfarsitul meciului, cantecele si modul in care acestia si-au incurajat echipa impresionandu-l profund. Tin minte ca in clasele 1-4, nu mai stiu exact, cred ca in clasa a 2-a sau a 3-a, profesorul de religie m-a pus sa intonez imnul, colegii informandu-l despre ce rapidist mare se afla in clasa. Emotionat putin, dar mandru si cu zambetul pe buze i-am intonat imnul cap coada, ce sentimente ma cuprinsesera..Doamne. Era perioada 2006 cand Rapid facea furori atat in campionat cat si in UEFA. Cand alti copii de varsta mea se uitau la desene, se jucau cu jucariile, eu urmaream meciurile Rapidului, fiecare meci in parte alaturi de tatal meu. Tin minte ca la meciul cu Hamburg serveam niste sarmale cu usturoi in camera mare uitandu-ma la meci, vreau sa va spun ca in momentul in care Daniel Niculae a trimis acel sut fenomenal, mingea intrand in poarta, am dat cu usturoiul de televizor, sarind din pat, cat pe ce sa rastorn farfuria..Doamne, Doamne, ma cuprind fiorii si imi dau lacrimile cand ma gandesc, chiar si acum va scriu aceste randuri cu lacrimi in ochi, sentimentul de rapidism e darul suprem. De golul lui Buga cu calciul nici nu mai spun, acest gol reusind sa ii impresioneze si pe colegii mei de clasa care, copii find, s-au dat de partea mea, laudand si ridicand in slavi acea echipa minunata si anume Rapid Bucuresti, astfel am reusit sa ii influentez, sa le transmit aceasta stare multora. Pot sa spun ca inca de pe atunci lumea ma stie de rapidist, de Dani rapidistul. Orasul fiind mic, toti cunoscutii ma stiu de rapidist, dar rapidist in adevaratul sens al cuvantului. Atat de tare iubeam rapidul inca de la o varsta frageda incat in toamna anului 2007, impreuna cu tatal meu am pornit spre Bucuresti cu trenul dupa ce am reusit sa imi strang ceva banuti dupa ziua mea ( 21 August ), puteam sa folosesc banii in alte scopuri, pe o bicicleta, jucarie, ceva specific varstei de 10 ani, dar am ales cu inima, am ales ceea ce ma face fericit si care trezeste in mine sentimente unice. Am fost la meciul Rapid 2-0 Craiova din 2007, vreme in care inca mai functionau boxele pe templul Giulesti. Am stat la tribuna a 2-a, am cantat tot meciul, ragusind bineinteles. Raiul pe Pamant, tatal meu a ramas fara cuvinte, inainte de meci am mancat la restaurantul Giulestina, foarte buna mancarea. Ba chiar am intrat si pe gazon cu 2 fete din Timisoara care venisera cu tatal lor cu care m-am si impretenit, remarcandu-ma la casa de bilete, hahaha..cate amintiri frumoase am legate de Rapid, va rog sa ma credeti ca am pielea de gaina, si scriu toate astea cu ochii inlacrimati.Am ingenunchiat pe acel minunat gazon unde isi desfasurau activitatea idolii mei, a venit si tatal meu care a surprins acele momente cu un aparat de fotografiat si cu un telefon, acesta dand si un pronostic de 2-0, si nimerind..De nedescris sentimentul acela cand joaca Rapidul, cand fanii canta neincetat, cand dragostea pentru echipa pluteste in aer, cand parul de pe tine se ridica mai rau ca la o gaina, cand iti tremura sufletul in tine de fericire, cand lacrimile ti se preling pe obraji de fericire, cand scopul tau in viata este Rapid Bucuresti, cand neglijezi multe lucruri in dauna acestui microb ereditar, acestei capodopere a fotbalului romanesc. Meci de meci, cu sufletul la gura am urmarit echipa de cand ma stiu, nu stiu sa fi pierdut un meci intentionat, nu prea imi iertam acest lucru. In 2011 minunea s-a repetat cand impreuna cu tatal meu am fost intr-o deplasare, aproape de casa. La Sibiu cu Gaz Metan cand Herea a marcat din penalty fiind eliminat imediat dupa, scorul final 0-1 pentru Rapid. Stiu ca am vrut sa intram in galerie, tatal meu vorbin cu dl Corsicanu, dar nesimtirea jandarmilor care nu permisesera suporterilor sa intre nici in minutul 5, ne-a facut sa ne razgandim..asa e la noi in tara, ca la noi la nimeni. Am urmarit meciul cu sufletul la gura, exteriorizandu-ma, mai discret bineinteles deoarece ma aflat chiar langa galeria celor de la gaz metan, gazde fiind, stand si in tribuna, tatal meu imi mai atragea atentia mai in gluma, mai in serios ca nu suntem pe Giulesti, ce-i drept, mai erau rapidisti imprastiati in toata tribuna, si in tot stadion. Galeria a venit intr-un numar foarte mare, ca la orice meci. Inainte de meci am stat langa masa dl-ului Corsicanu si a unor rapidisti, ascultand discutiile despre Rapid cu cea mai mare atentie si admiratie. Cand dintr-o data se aude din departare &;quot;Bucuresti, Rapid Bucuresti!&;quot; In acel moment, inima a inceput sa bata cu putere, piele de gaina, am inceput sa ma simt cel mai mandru copii/">copil din lume. Sa nu va spun ca era o toaleta langa stadion de la un casino ceva, sau ceva de genu. Cand ies pe usa, fix in acel moment trecea autocarul cu jucatori, nu pot uita niciodata privirea lui Straton care se uita fix la mine, am ramas blocat pur si simplu dupa care am inceput sa alerg dupa autocar, dar bineinteles jandarmii si-au mai facut inca o data datoria, nelasand pe nimeni sa se apropie, inchizand portile. &;quot;Daca nu esti rapidist, n-ai cum sa intelegi&;quot;. Anul trecut in liga a 2-a, plecam de la ore sa pot veni sa urmaresc Rapidul meu iubit ( in momentul de fata, sunt pe clasa a 12-a, anul acesta avand bacul, dar vreau neaparat sa merg macar o data acum in retur la Cluj). Veneam de la scoala, nici nu mancam, nici nu ma schimba, imi lasam ghiozdanu si porneam TV pe TVR 1 sau pe TVR 3 la maxim si incepeam sa cant de nebun..Parintii mei despartindu-se, viata mea a inceput sa se schimbe, dar dragostea pentru Rapid niciodata, asa ca la sfaristul lui noiembrie anul trecut impreuna cu un prieten, care avea ceva treaba la Bucuresti, am decis sa profit de aceasta situatie si sa merg si eu reusind sa strang bani pentru asta. Chiar daca a fost un 0-0 cu CFR, sentimentul a ramas acelasi, unic si de nedescris. Ceea ce s-a schimbat a fost doar varsta mea. Am stat din nou la T2 alaturi de galerie si am cantat de mi-au iesit plamanii afara, reusind sa ma racesc bine de tot, afara fiind al naibii de frig. In tur nu am ratat niciun meci, chiar daca sunt pe Digi, am urmati pe internet fiecare meci, ma bucur enorm ca transmite Digi din retur meciurile..e alta treaba la tv decat pe net unde se mai blocheaza, e mai inapoi meciul decat in realitate..dar alta treaba e pe stadion. Cel mai mult ma bucur ca am reusit sa ii transmit acest sentiment fratelui meu de 5 ani, caruia incepe sa ii curga sange visiniu prin vene.

Am reusit sa il invat mai multe cantece, si prima strofa din imnn. E rapidist de mic, il iubesc din tot sufletul meu, la fel cum iubesc si Rapidul..amandoi iubim Rapidul si ma doare sufletul cand vad ca rapidisti care locuiesc in Bucuresti nu merg sa incurajeze Rapidul de la fata locului, de la stadion..Sper ca din retur lucrurile sa revina la normal, normal in ce sens? Lumnea sa vina cu sufletul la stadion, sa lase toate rautatile in afara acestuia, si sa faca ce stiu ei cel mai bine, sa isi incurajeze echipa asa cum doar noi stim, nu degeaba suntem cea mai frumoasa galerie din tara si printre cele mai frumoase din lume. Era sa uit, dragostea pentru Rapid m-a facut sa imi tatuez stema pe bratul stang, si FCRB 1923 cu frunze de maslin pe antebratul drept. Rapidul e ca un drog, e ceva divin care nu poate fi descris in cuvinte. Va rog sa ma iertati daca sunt anumite greseli dar am incercat sa ma rezum si sa nu va plictisesc prea mult. OBLIGATORIU INAINTE! RAPIDIST PANA LA MOARTE!

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required