Mihalache luptă cu destinul pentru Rapid!

Rapid Bucuresti

ABONEAZA-TE LA NEWSLETTER-UL 1923.RO

* indicates required

Au trecut deja două săptămâni, dar memoria victoriei juniorilor republicani ai Rapidului, 3-0 pe terenul lui Dinamo, nu poate fi ştearsă prea uşor cu buretele. Dacă pe eroul meciului, Costi Berechet, vi l-am prezentat în trecut, iar pe omul care a făcut posibil ca scorul să fie menţinut alb până în minutul 54, vi l-am înfăţişat după această partidă, acum este rândul lui Mihai Alexandru Mihalache, celălalt atacant al giuleştenilor mici. Omul care a marcat pentru 2-0 cu o execuţie de senzaţie din careu, şut din întoarcere la colţul lung, direct în plasa laterală interioară!

10351599_1532648346951816_8815757078033596557_n

Din păcate, la scurt timp de la acel moment, practic doar câteva zile, puştiul s-a trezit cu piciorul în ghips după o accidentare banală, dar urâtă, din cauza terenurilor deplorabile pe care se antrenează zi de zi. „Ne antrenam pe sintetic, care are multe găuri şi am călcat la un moment dat în una din ele, mi-a rămas piciorul acolo şi am căzut pe stângul, simţind apoi o trosnitură. Mi-am fisurat peroneul şi trebuie să-l ţin în ghips o perioadă. N-am ce face acum, trebuie să aştept, dar nu-mi doresc altceva decât să-mi treacă până pe 12 decembrie că atunci avem meci cu Steaua şi vreau să le dau gol!”, ni se confesează puştiul de 18 ani care visează cu ochii deschişi la prima echipă a Rapidului.

10690270_1532896693593648_214585241678088580_n

Primă echipă cu care a avut întâiul contact adevărat pe vremea când era copil de mingi, acum trei ani, adică 2011, atunci când a şi ajuns în Giuleşti. „Sunt născut şi stau la Gara de Nord, la câteva staţii de stadion. Auzeam mereu galeria când eram doar un ţânc şi am mers şi eu pe stadion după ce am mai crescut, iar din momentul în care am avut posibilitatea să fiu şi copil de mingi simţeam cum, efectiv, suporterii cântau pentru mine! Nu am ajuns momentan la prima echipă, dar mă simţeam fotbalist de atunci”, explică Mihalache pentru 1923.ro. Chiar dacă are 18 ani, puştiul a început fotbalul abia în 2010, din cauza numeroaselor cumpene pe care a trebuit să le întâlnească în viaţă.

10155051_835961816448925_5527967784190846328_n

„Am fost un copil fără posibilităţi, m-a despărţit de părinţi de mic şi nu am avut bani de echipamente, nu-mi puteam permite să joc fotbal…”, începe trist povestea puştiului, însă finalul este ceva mai fericit, mai ales că, în al doisprezecelea ceas, Mihalache a putut să-şi vadă visul împlinit, cel de a deveni fotbalist: „Am fost crescut de bunici, însă ei nu aveau multe posibilităţi. Abia când s-a angajat mătuşa mea am putut să joc fotbal la nivel profesionist, simţeam cum visul mi se îndeplineşte! După un an în care mai mult m-am prostit, am mers cu nişte prieteni să dau probe la Rapid, fiindcă ştiam că pot juca acolo. Şi acum, iată-mă! Când mă gândesc că am fost la un pas să nu mă mai apuc vreodată de fotbal!”

10801467_1535053973377920_151362258687772061_n

Fireşte, visul cel mare al lui Mihalache este acela de a evolua pentru prima echipă a vişiniilor, dar până atunci el se mulţumeşte cu trofeele individuale colectate. Pe lângă golul de excepţie marcat în poarta lui Dinamo, atacantul a reuşit unul similar şi cu Steaua. „Asta se întâmpla prin 2011, atunci când am venit eu. Am intrat pe parcursul unui meci împotriva lor şi am marcat. Tot aşa, un gol foarte frumos ca şi acum împotriva lui Dinamo! Sunt amintiri nepreţuite pe care vreau să le repet şi pentru echipa mare. N-o să mă las până nu reuşesc!„, şi-a încheiat juniorul povestea.