Paul OH, initiatorul unui proiect uriaş!

În aceste zile, suporterii Rapidului donează sume de bani şi participă la licitaţii menite să strângă fonduri să salveze clubul. Cele mai multe au loc şi sunt direct legate de un cont oficial al acestuia, pe care l-am şi făcut public aici, însă ideea acestei acţiuni provine din partea unui om, poate mult prea puţin mediatizat în comparaţie cu meritele p care le are. Este vorba despre Paul Onoiu, aka Paul OH, care a acceptat cu multă amabilitate să acorde un interviu exclusiv pentru 1923.ro în care ne vorbeşte atât despre istoria lui rapidistă cât şi despre ideile de salvare a Rapidului pe care şi le-a asumat!

Spune-mi, te rog, cum a început dragostea ta pentru Rapid şi cam câte deplasări ai la activ. Care a fost prima?

Dragostea mea pentru Rapid a venit treptat, când eram mic, fiindcă bunicul, Dumnezeu să-l ierte!, mă lua mereu pe Republicii! Apoi am stat o perioadă în Iaşi, fiindcă tata a fost detaşat cu serviciul acolo şi şapte ani n-am mai fost pe stadion deloc. După ce ne-am mutat înapoi în Bucureşti, mă lua tata pe Giuleşti. De la început mi s-a părut ceva de vis, ceva cu care am rămas toată viaţa întipărit în minte, deoarece nu mai văzusem aşa ceva pe nicăieri, atâta lume să se cunoască între ei, dar în acelaşi timp îmi era frică şi mă retrăgeam sus la ultimul rând, să mă uit la trenuri. Bineînţeles că tata venea, îmi dădea câteva palme şi mă punea să mă uit la meci. Prima deplasare am avut-o pe vremea lui Ceasuşescu, tot cu tata, chiar la Iaşi! Se întâmpla prin 1983. De atunci, până la Revoluţia din ’89, să zic c-am mai avut maximum zece deplasări, fiindcă tata nu prea era lăsat de la muncă să se învoiască. Ţin minte că se muncea şi duminica. Cele mai multe deplasări le am după 1994.

Descrie-te puţin, pentru cei care nu te cunosc!

Despre mine ce pot să zic? Sunt un om bun, un om bun la toate, orgolios uneori, cam încăpăţânat de fel, îmi place să fiu eu şi să nu mă iau după alţii, îmi place să las loc de ziua bună, urăsc minciuna şi pe mincinoşi, sunt un tip care dacă a început ceva merge până la capăt. Aşa m-a învăţat viaţa, să fiu bun şi răbdător!

Povestește-mi cele mai frumoase momente pe care ți le-a provocat Rapid!

Bucurii sunt multe, sunt sute! Nu le ţin minte pe toate! Însă mi-au rămas întipărite pe retină bucuriile de la fiecare gol important când în acel meci totul depindea de el, bucuriile mici şi multe din deplasări, când întâlneam echipa prin oraş! Bucuria că stadionul cânta la unison, NU CA ACUM, bucuria unei torţe sau a unei fumigene atunci când RAPIDul dădea gol. Ţi-am zis, sunt multe bucurii, dar cine le mai ştie pe toate? Bucuriile mari cum sunt Cupele şi campionatele din 1999 şi 2003 când am smuls poarta din pământ, gest unic în România, bucuria că sunt RAPIDist şi că mă simt liber indiferent de ce zice lumea, pentru că sunt direct diferit de toate scursurile din ţara asta!!! Bucuria revederii cu camarazii în peluză, bucuria unui fular scos pe geam într-un oraş unde toată lumea mă uraşte ca RAPIDist! Bucuria cea mai mare pe care mi-a dăruit-o RAPID este că m-am născut RAPIDist!

Cum ți-a venit ideea cu acest grup, Just Rapid, şi acest cont?

Ideea cu „Just Rapid” nu a fost a mea. Pe 21 Mai 2014 m-a sunat un bun prieten, şi el tot RAPIDist, şi mi-a zis c-a făcut un Grup şi să-l ajut să vedem câţi RAPIDişti mai există pe internet. Când am intrat acolo nu erau decât patru şi i-am zis să mă bage Admin ca să pot administra acest Grup. Iar ideea cu contul bancar mi-a venit la vreo două zile după acest 21 mai. Mai adunasem în iarnă nişte bani pentru organizarea unui eveniment unic în viaţa mea, petrecerea cartierului Băneasa, locul unde am copii/">copilărit) şi am reuşit să duc la realizarea lui, am adunat în patru luni 130 şi ceva de milioane de la 100 de oameni. Tot aşa, cu print screen la cont şi când lumea a văzut că e pe bune , a prins încredere în ceea ce fac şi ca să fie totul OK trebuie transparenţă. Aşa şi pe „Just Rapid” am simţit că trebuie făcut ceva, lumea mă ştia şi am zis să încerc să fac ceva. Nu numai asta, fiindcă nu vreau să vină o zi şi să-mi zic: „…bă, prost am fost că n-am făcut-o atunci”! Adică să n-am remuşcări din astea. Acum mă simt împăcat cu ideea că am încercat să deschid ochii unora care n-au crezut în mine şi vreau să dau naştere unui mecanism deja mort, un mecanism de într-ajutorare din forţe proprii, un fel de cotizaţie lunară!

10264654_629318280479807_438106561553542853_n

Consideri că suporterii pot salva clubul? Acum, dar și ulterior să asigure un minimum financiar necesar?

Dacă eşti sincer la RAPID, rişti să pierzim, fiindcă sunt mulţi cârcotaşi puşi numai pe caterincă… Deci, părerea mea e că suporterii pot salva Clubul printr-un mecanism simplu de într-ajutorare, o cotizaţie lunară către club, prin transparenţă şi răbdare!

Din punctul tău de vedere, actuala situație este mai bună? Cu suporterii acționari?

Da, e mult mai bună, dar să vedem cât va ţine aşa! Să dureze şi să se sudeze, astea sunt lucruri foarte importante!

Când ți-a venit prima dată ideea să faci filmulețe și poze dedicate Rapidului?

În 2011, dar n-am fost lăsat, special ca să nu fac ceva, dar n-am renuntat la idee până în 2012, când am reuşit să intru pe teren şi să filmez. Mă bucur că nu m-am descurajat aşa uşor!

Cum te inspiri? De exemplu pentru melodiile de pe fundal…

Aici e greu de explicat, fiecare dintre noi are un feeling de moment după care totul ţine de tonus şi starea pe care o ai când te apuci de un proiect. Mă inspir din simplul fapt că noi suntem unici prin felul nostru de a fi, mă inspir din vibraţiile pe care le simt la un cântec şi cel mai des inspiraţia vine foarte, foarte greu!

La câte meciuri lipsești pe an? Mă refer la cele de pe Giulești…

Depinde de an… De exemplu un an am avut interdicţie, dar de obicei nu merg la meci când sunt plecat cu treabă prin ţară.

Crezi că Rapidul își va reveni în câțiva ani, dacă se pronunță falimentul?

Rapidul îşi va reveni când va veni un om cu bani, care să dea cu pumnul în masă, să facă ordine la club, pentru că acum rahatul e cât China!

Care sunt fotbaliștii tăi favoriți din istoria Rapidului?

Marius Măldărăşanu, Mugurel Buga, Daniel Pancu, Marius Şumudică, Marian Rada, Daniel Niculae, Vasile Maftei, Niky Vasile şi Ionuţ Voicu, cel care joacă acum.

Care este perioada favorită din istoria clubului?

1996 – 2007! Doar am avut atâtea clipe de neuitat în perioada asta, nu? Este, de departe, un deceniu de vis!

De care lucrare a ta dedicată Rapidului ești cel mai mândru?

Pffff, aici m-am blocat. Sunt vreo trei… E videoclipul de dinainte de Rapid -Petrolul din Cupă, cel de 11 minute, ”SUFLET DE ULTRAS” şi ”SUFLET DE RAPIDIST”. Nu ştiu să mă decid, dar cred că SUFLET DE RAPIDIST.

Crezi că suporterii Rapidului sunt mai uniţi sau mai dezbinaţi decât în trecut?

E clar că suntem dezbinaţi, din păcate… Sunt multe dovezi în acest sens, dar îmi doresc ca lucrurile să revină la normal cât mai curând. Fiindcă unitatea suporterilor RAPIDişti era una dintre emblemele Giuleştiului!

Faci parte din una dintre cele mai importante brigade, Official Hooligans, OH. Ai şi tatuaj cu ea… Care e istoria ei, pentru necunoscători?

Teoretic, ea a luat fiinţă în 1997, dar abia de prin 1998 a început să funcţioneze propriu-zis. Fondatorii sunt Gabi şi Blondu’, dar eu am fost primul care mi-am tatuat „OH” pe încheietura mâinii drepte. Şi-au mai făcut apoi câţiva, printre care Bocciu şi Noni. Acum e mult spus că fac parte din brigadă, pentru că eu am cam ieşit din peisaj de prin 2008, aşa…

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required





Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* indicates required