Interviu EXCLUSIV cu căpitanul şi decarul Rapidului campion din 2003, Constantin Schumacher!

Au trecut 11 ani de când Rapid a cucerit ultimul titlu de campioană. Mai mult de un deceniu care poate părea şi ca o clipă şi ca o veşnicie. Depinde din ce perspectivă priveşti lucrurile. Atunci, trofeul a fost ridicat deasupra capului de Constantin Schumacher, decarul şi unul dintre fotbaliştii exponenţiali pe care Rapid i-a avut la începutul secolului 21. La mulţi ani distanţă de acel moment, fostul coordonator este în plină ascensiune ca antrenor. Acum, doar secund la Oţelul Galaţi, însă felul în care priveşte fotbalul şi bagajul de cunoştinţe pe care l-a acumulat îi pot crea toate perspectivele să ajungă la un nivel cel puţin la fel de ridicat pe cât a atins şi în cariera de fotbalist. Până atunci însă, Şumi a acceptat un dialog cu echipa 1923.ro în care rememorează cei patru ani superbi pe care i-a petrecut în tricoul vişiniu.

Constantin, ai luat cu Rapid un titlu şi două Supercupe. Care e cel mai important trofeu?

Să iei un trofeu cu Rapid este ceva fantastic, aşa că mi-e greu să fac o delimitare din punctul ăsta de vedere. Totuşi, un titlu rămâne unic. Aveam echipa aia, mix de tineri şi jucători de experienţă… Bratu, Niculae, Raţ, Maftei, Dolha, Grigore pe de o parte… Eu, Măldărăşanu, Iencsi, Sabău, din cealaltă tabără. Ce amintiri, ce vremuri! Ţin minte că la finalul turului aveam deja vreo zece puncte avans. Ce echipă era la Rapid, Doamne!

Ai jucat şi în Supercupa aia din 1999, 5-0 cu s****a… Trebuie să fie o amintire tare plăcută, mai ales datorită scorului!

Este, este! Când baţi s****a sau dinamo, pentru orice jucător al Rapidului este o bucurie imensă. Nimic nu se compară cu gustul unui astfel de succes. Şi să ştii că scorul nu e aşa important! Chiar dacă mereu e mai frumoasă o victorie la scor.

La un moment dat ai avut numărul zece pe tricou. A fost o presiune uriaşă pentru tine să porţi acest număr la Rapid?

Nu a fost presiune… Dar responsabilitate da! Eu la început am avut 20 şi am preluat ştafeta de decar de la Lupu. Nici nu prea avea cine altcineva să-l ia. Adică eu eram mijlocaş de creaţie, mi se potrivea cel mai bine. Şi nici nu au fost probleme în a mi-l alege, că doar eram căpitan şi nu putea comenta nimeni! (râde cu poftă) Glumesc, nici nu se punea problema, pentru că eram un grup foarte unit! Ăsta a fost un atu important al Rapidului în perioada aceea.

Aveai numai 23 de ani în momentul în care ai venit la Rapid. Totuşi, jucai deja de şapte ani la FC Argeş, o echipă de tradiţie. Cum ai simţit impactul atunci când ai venit în Giuleşti, comparativ cu ce era în Trivale?

Chiar am prins o perioadă foarte bună cu FC Argeş, pentru că jucam în Cupele Europene. Dar nu se poate compara cu Rapid. Diferenţa era foarte mare. Asta şi datorită suporterilor din Giuleşti. Foarte pasionaţi de fotbal, tot timpul lângă noi! În plus, era antrenor şi domnul Mircea Lucescu care, din punctul meu de vedere, este, de departe, cel mai mare tehnician român din istorie! Şi asta mai ales datorită modului în care lucra cu fiecare, separat! Iar cei tineri care nu se ţineau şi de şcoală, direct echipa a doua! Ţinea foarte mult la educaţie, la formarea ta ca om. I se părea inacceptabil ca un fotbalist să nu ştie să facă o socoteală sau să nu scrie cum trebuie, corect! Chestiile astea contează enorm. Nici nu-ţi închipui cât!

schumacherPoţi face, pe loc, un top al celor mai frumoase trei momente trăite la Rapid şi unul al celor mai triste, urâte?

Un top nu-mi vine în minte, dar pot să fac o legătură între cel mai frumos moment trăit în tricoul Rapidului şi cel mai urât, pentru că au un numitor comun: Mircea Rednic! În 2001, băgasem 11 meciuri la rând ca titular, până a venit el antrenor. I-a adus pe Nivaldo şi Fane Apostol de la Bacău şi mi-a zis că-s mult mai buni ei, aşa că m-a dat împrumut la Gloria Bistriţa. Îţi dai seama ce dezamăgit am fost. Până la urmă, a venit Hizo la echipă, am fost rechemat şi totul părea bine şi frumos, doar că în 2002 iar a venit Rednic! Tocmai ce-mi recăpătasem locul şi statutul că mă gândeam: gata, iar trebuie să-mi fac bagajele… Ghinionul meu… Am zis totuşi că trebuie să rămân concentrat, să mă pregătesc cum ştiu eu mai bine şi când colo, surpriză! Nu numai că m-a păstrat în lot, dar mi-a dat şi banderola de căpitan, iar la final am luat campionatul! Cum e viaţa asta…

Ai şapte goluri pentru Rapid în Europa, eşti unul dintre golgheterii all-time în competiţiile continentale. Ce înseamnă asta pentru tine?

E o mare onoare, dar nu numai când e vorba despre Cupele Europene! Să ştii că orice gol marcat pentru Rapid e însoţit de un sentiment de nedescris! Iar dacă el în vine în poarta s****i sau a lui dinamo, cu atât mai frumos este! Chiar ăsta e unul dintre subiectele mele favorite de discuţie atunci când mai depăn amintiri alături de prieteni.

FC Argeş îl are pe Dobrin, iar Rapid pe Baratky. Tu ai jucat la ambele echipe. Care dintre ei este mai mare prin prisma percepţiei generale?

Două nume legendare, fără discuţie! Doar că pe Dobrin l-am şi cunsocut. E o legendă în Piteşti, şi-a pus amprenta asupra echipei cum nu ştiu dacă o va mai face cineva. De unul singur rezolva multe meciuri, era unic! L-am văzut şi pe înregistrări, mi-a fost şi antrenor. Un fenomen, să-i fie ţărâna uşoară! În ceea ce-l priveşte pe Baratky, pot vorbi mai mult din folclor. Toţi ştim că e cel mai mare din istoria Rapidului, dar neexistând imagini cu el, mi-ar fi aproape imposibil să fac o comparaţie, aşa că mă abţin din punctul ăsta de vedere!

Regreţi că ai plecat în 2003 de la Rapid?

Da, regret… Atunci jucam la naţională, iar domnul Iordănescu mi-a spus că în cazul în care plec în China îmi va fi foarte greu să mai prind prima reprezentativă. Din păcate a avut dreptate… E adevărat, finaciar mi-a fost bine, însă cred că puteam pleca în condiţii cel puţin la fel de bune şi la un club din Europa dacă mai aşteptam puţin, dacă mai rămâneam la Rapid, fiindcă jocul meu era în creştere. De acum, asta e viaţa!

Ştiu că înaintea sezonului UEFAntastic ai fost la un pas să te reîntorci. Ce n-a mers?

După ce am plecat din China, mi-am dorit enorm să revin la Rapid. Era Răzvan Lucescu antrenor. Le-am şi zis că nu vreau bani, nu mă interesează latura asta. Să mă ia în cantonament cu ei şi vorbim apoi de partea financiară. Dar Răzvan şi Copos m-au pasat de la unul la altul, aşa că mi-am dat seama că nu sunt dorit… Şi am ales să joc la Unviersitatea Craiova.

Te vezi antrenând Rapid?

Cine nu şi-ar dori să fie antrenor la Rapid?! Dar dacă mă văd, nu ştiu ce să zic… Cel puţin în momentul ăsta, echipa are un antrenor senzaţional, Viorel Moldovan, care face multe lucruri bune pe care toată lumea trebuie să le aprecieze! Doar că acolo e nevoie de bani, altfel nu văd cum se poate face performanţă!

De actuala situaţie ce zici? Şi tu lucrezi la un club care are probleme cu insolvenţa…

E una grea! Noroc că au mai renunţat din cei care aveau de luat bani la drepturile lor, ca să ajute, că altfel era şi mai greu…

Crezi că Rapid ar putea intra în faliment şi, implicit, dispărea?

Cu siguranţă! Cum ţi-am spus, la Rapid trebuie bani, nu vorbe! Aşa poate veni oricine conducător la Rapid, şi eu, pe vorbe, să ies în faţă cu declaraţii, imagine, dar totul să fie doar minciună. Nu aşa se rezolvă treaba, ci cu investiţii! Şi nu sume imense, ci cum zice şi Moldovan, măcar strictul necesar, să nu stea fotbaliştii cu stomacul gol!

Nu pot să nu-ţi reamintesc de penalty-ul ratat în Cupă împotriva lui FC Argeş, când Dani Coman ţi-a oprit scăriţa pe piept…

Eh, a fost un moment puţin jenant, e normal. Eu îl cunoşteam bine pe Dani, la antrenamente, când jucam amândoi la Argeş, mai făceam chestii din astea, pe pariuri, pe un suc… Atunci aşa am simţit, dar n-a ieşit. Însă să nu crezi că am fost apostrofat în vestiar după acel moment… Sunt chestii care se pot întâmpla oricui, iar noi cum eram o familie, totul a fost perceput ca atare şi trecut cu vederea până la urmă.

În 2002 ai jucat în acel meci memorabil cu Braşov, în care echipa a fost scoasă de pe teren şi ulterior depunctată. Ce părere ai despre episod?

Perfect mi-l amintesc! Era spre finalul meciului şi Voicu a fost cosit în careul lor. Penalty clar la 1-0 pentru Braşov, dar n-am primit. Atunci a venit ordinul să părăsim terenul. Nea Vio, că el era antrenor, n-a vrut, dar asta a fost dorinţa lui Copos sau a lui Dinu Gheorghe. Nici nu mai ţin minte exact… Cert este că a fost o abordare greşită, nu trebuia niciodată să se întâmple asta, din punctul meu de vedere!

Rămân meciurile cu Liverpool şi PSG cele mai importante pe care le-ai jucat în tricoul Rapidului?

Dacă vorbim despre Cupele Europene, în mod cert! Adversari foarte tari. Să joci de la egal la egal împotriva lui Ronaldinho… sau împotriva lui Liverpool, care în sezonul în care ne-a eliminat pe noi a şi câştigat Cupa UEFA, nu e puţin lucru. Şi acum îmi amintesc faza aia din minutul 90 de pe Anfield când am centrat în faţa porţii, iar Iencsi şi Pancu s-au invitat reciproc care să dea şi aşa a trecut mingea pe lângă poarta goală… Ce amintiri, puteam ajunge cu englezii în prelungiri!

Nu pot să închei fără să te întreb originea numelui. Tu eşti din Fălticeni, dar ai nume nemţesc! De unde?

(Râde) Dacă ai şti câţi m-au întrebat asta! Povestea e însă simplă! Străbunicul meu a luptat în război într-un regiment din Buzău şi s-a stabilit apoi în România. Iar de acolo totul a fost simplu.

constantin-schumacherUn RAPIDIST din peluză

 

Doreşti ca AFC Rapid, Academia Rapid și ACS Rapid FNG să devină un tot unitar?

Loading ... Loading ...
Loading...