Dinastia Alexandru Ioniţă continuă la Rapid! Am ajuns la al treilea!

 

 

Alexandru Ioniţă este un nume care a marcat în sens pozitiv istoria recentă a Rapidului. După atacantul care a explodat în 2010 şi care apoi a plecat la FC Koln în schimbul a 2,5 milioane de euro şi continuând cu puştiul care este la un pas să semneze cu Astra după ce a arătat nişte calităţi fenomenale în meciurile pe care le-a jucat în Giuleşti, încheiem cu un alt puşti, care momentan joacă doar la grupa de juniori 1995. Puţini au auzit de el, dar calităţile îi recomandă un viitor frumos în tricoul vişiniu, cât mai repede posibil. Şi asta o dovedesc, mai ales, cele trei jocuri şcoală la care a fost chemat împotriva echipei mari şi în care a marcat de două ori. Puţin lucru nu e nici ăsta, totuşi. Dar să-l lăsăm, în continuare pe Alex să vorbească!

392454_344254988961782_2079312269_n„Nu am venit pe pile la Rapid, aşa cum s-a scris!”

Are un discurs matur pentru cei 18 ani ai săi şi vrea cu tot dinadinsul să ne facă să înţelegem că nu are nicio legătură faptul că provine din Tărtăşeşti, la fel ca unul dintre investitorii de la Rapid, Nicolae Cristescu, cu prezenţa sa la juniorii Rapidului. „S-a scris, acum ceva timp, că am fost adus cu pile la echipă, că sunt spion… M-a durut foarte tare, pentru că eu ştiu cât am muncit să fiu unde sunt. Am ajuns la Rapid acum doi ani şi jumătate, de la Urziceni! Când am fost luat în lot pentru meciul cu Buzăul din tur, prima dată la echipa mare, abia atunci a auzit domnul Cristescu că eu sunt din Tărtăşeşti, ca şi el. Habar nu avea, nici nu mă cunoştea!”, ne povesteşte Alex despre cel mai fericit moment din carieră până acum, selecţia în lotul primei echipe, dar şi clipele de mâhnire care au urmat apoi din cauza a nedreptăţii care i s-a făcut în presă.

599454_394355207285093_928970674_n„M-am îndrăgostit de Rapid la meciul cu Legia!”

Component al grupelor de copii şi juniori de la Unirea Urziceni, pe vremea când echipa din Bărăgan juca în Liga Campionilor, Alex explică, cu lux de amănunte, şi cum a a juns la Rapid, dar şi care sunt sentimentele sale pentru echipa din Grant. „La Urziceni începuse să se aleagă praful, aşa că am ales să vin la Rapid, să-mi încerc aici norocul. Nu am avut pe nimeni în familie care să-mi insufle dragoste pentru marele Rapid, dar totul a venit de la sine. M-am îndrăgostit iremediabil de tot ce se întâmplă în Giuleşti după meciul cu Legia Varşovia de pe Naţional Arena, când am fost copil de mingi. Doamne, ce emoţii am avut atunci, în 2011″, ne povesteşte Alex cu glas tremurând.

555845_546424942078118_1027956587_nCea mai mare bucurie, selecţionarea pentru meciul cu Gloria Buzău

După doi ani el deja apărea în lotul primei echipe şi chiar marca două goluri în poarta lui Drăghia la jocurile şcoală, însă ascensiunea i s-a oprit brusc, aparent inexplicabil, mai ales că Rapid nu are un lot atât de numeros în acest moment. Explicaţia vine, imediat, tot de la atacant. „Faptul că am stat pe bancă la meciul cu Buzăul a fost o bucurie indescriptibilă. Sunt îndrăgostit de Giuleşti, aşa vechi cum e el, şi simplul fapt că am figurat pe foaie la un meci oficial m-a făcut să mă simt în al nouălea cer. Apoi, totul părea că se năruieşte… Nedreptatea care mi s-a făcut prin publicarea acelui articol şi, aproape imediat, meciul de la Nucet, cu echipa de juniori…”, continuă, puţin misterios, puştiul.

1239505_546087952111817_1691043999_n„Rapid e furată şi la juniori!”

Evident, e o necunoscută totală pentru noi un meci la Nucet, al echipei de juniori 1995, aşa că cerem detalii pe care, fireşte, le şi primim! „Îmi doream enorm, enorm, să câştigăm acel meci, dar în minutul 25 ne-a lăsat arbitrul aiurea în zece după ce l-a eliminat pe Mustafa, fundaşul central. Noi, totuşi, am deschis scorul şi am ţinut bine de rezultat până la final. Ne-au egalat apoi prin minutul 80 dintr-un penalty inventat. Apoi ne-au dat şi al doilea gol. Problema mare este că la scorul de 1-2 eu am scăpat singur, am fost ţinut, tras, dar arbitrul n-a dat nimic. Şi lovit am fost tot meciul. Uite, îţi dau şi o poză ca să vezi ce intrări aveau… Tot ăla mi-a pus talpa pe genunchi, eu l-am înjurat, iar după, el m-a împins. Şi când am vrut să plec, altul m-a tras şi a fost momentul în care au sărit colegii pentru mine şi a degenerat situaţia. Că, deh, aşa e clubul ăsta, furat mereu, indiferent de nivelul la care joacă…”, a încheiat, cu tristeţe în voce, Ioniţă, nu fără a promite că lucrurile astea îl vor face mai puternic şi că va face totul pentru a vorbi doar pe teren!

Un RAPIDIST din peluză

 

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* indicates required