Când îţi e dor de casă

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

Ce faci când te simţi departe de ai tăi ?Când vezi că lipseşte ceva şi cauţi locul în care te simţeai cel mai bine ca să-ţi revii ? Când eşti sigur că odată ajuns acolo, te vei linişti şi îţi vei da seama că nu mai eşti singur? Ce faci când îţi e dor să râzi cu ai tăi ?

Te întorci acasă.

Şi ce faci dacă acasă nu mai e ca înainte ? Renunţi ?

Te separi de ceilalţi, îţi cauţi o altă identitate, deşi ştii că în Giuleşti există doar una. Vii şi ţipi cu tupeu şi te uiţi atât de urât la oamenii cu care te îmbrăţişai acum câteva luni. Ne duşmănim acum când ar fi cel mai potrivit moment să stăm adunaţi. Am uitat să ne strângem mâinile şi să ne încurajăm unii pe alţii . În schimb, ne împărţim pumni. Ne depărtăm uşor, uşor de casă.

Pretindem că susţinem Rapidul. Pretindem că suntem uniţi. Haide în Giuleşti să susţii echipa, nu să stai întors către peluză şi să urmăreşti încruntat cine cântă şi cine nu. Să îţi arăţi colţii celui cu care râdeai cândva nu te face special. Să fii duşmănos cu cei din casa ta nu te face puternic când ieşi pe uşă. Te face slab. Singur. Haide să nu ajungem să ne simţim singuri când mergem pe Giuleşti. Când ne întoarcem acasă.

Aseară am stat 90 de minute acasă. Şi ne-am mişcat toţi încordaţi. Ne-am dat coate să ne uităm la cel de lângă noi şi să-i găsim un defect. Ca să începem cearta. Ca să ne punem piedici singuri. Şi în momentele în care ne-am mobilizat puţin şi din Giuleşti a reuşit să se audă doar o voce, a fost o voce tristă. Tremurată. De nervi şi şi de frustrare. Şi mulţi au plecat punându-şi o tristă întrebare. Să ne mai întoarcem aici…sau nu ?

Rapidul nu are nevoie de asta. Rapidul are nevoie de sprijin, de forţă. Când suntem dispersaţi nu facem decât să şubrezim şi mai mult o construcţie care se clatină deja. Care trebuie să treacă printr-o iarnă grea, tremurând din toate balamalele. Ne dărâmăm singuri casa sau o întreţinem pentru viitor? Ne despărţim şi o luăm pe drumuri separate sau îndurăm împreună greutăţile ? Ţineţi minte că eram obişnuiţi să rezistăm împreună. Şi eram fericiţi. Ne plăcea să cântăm din toţi plămânii, să acompaniem toba până rămâneam fără glas. De ce acum mulţi tac ? Am uitat ce înseamnă Rapidul şi de ce venim pe stadion ?

Revin cu întrebarea : ce faci când îţi e dor de casă ? Răspunsul pe care fiecare rapidist ar trebui să-l dea este simplu. Te întorci, te aşezi la locul tău, te îmbrăţişezi cu cei dragi şi nu îi mai părăseşti niciodată. Doar aşa putem duce Rapidul unde îi este locul. Acum stăm şi orbecăim într-un întuneric trist. Şi ce e mai dureros e că noi singuri ne stingem lumina.

Cu speranţa că data viitoare când mergem acasă ne vom gândi de două ori înainte să zicem sau să facem ceva, aştept să găsesc giuleştenii aşa cum îi ştiam. Nebuni şi frumoşi. Hai Rapidul !

PS : Avem un cântec care spune aşa « Din toate ce s-au întâmplat, noi nimic n-am regretat/Rapid e cel ce m-a -nvăţat să iubesc cu-adevărat. » Gândiţi-vă la el mai des.

Andreea Cio