Cel mai important e că Rapid există!!!

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

Se vorbeşte de ore bune, dar încă nu e nimic cert. Rapid e retrogradată. Unde şi de ce nimeni nu poate însă spune cu fermitate… Iar dacă până acum mi-am spus mereu că FRF şi LPF şi în general conducătorii fotbalului românesc formează doar un amalgam de incompetenţi, profitori şi fripturişti, acum înţeleg că de fapt asta e structura lărgită a tuturor forurilor care conduc destinele sportului rege de pretutindeni… Nu e vorba că spun asta pentru ceea ce s-a întâmplat azi, chiar dacă deciziile astea chiar sunt determinante în gândirea mea actuală. Nu sunt un mare optimist, dar niciodată nu mi-am închipuit că o echipă care se clasează pe locul opt poate retrograda. După ce se salvează de trei ori! E ilogic! La fel de ilogic cum e şi faptul că decizia vine după ce s-au jucat două etape.

21438_10151762556298724_1744075615_nAşa că cine poate să mă suspecteze de subiectivism când invoc faptul că la TAS e cohoartă de adunături? Păi aşa greu le era să ia o decizie înaintea debutului de sezon? Ia să vedem, cum ne vor răspunde… Dar nu vor răspunde, cum nici UEFA nu are vreun argument pentru iertarea s****i, chiar dacă au găsit-o vinovată! La urma urmei, un club cu datorii şi probleme financiare trebuie retrogradat automat, în timp ce unul al cărui patron şi oficial este condamnat într-un dosar de corupţie, îşi vede în continuare liniştit de existenţa mizeră printre fraze de genul“ar fi un dezastru financiar să nu ne calificăm în grupe!”. Ei, aş, şi eu care nici nu aveam vreo urmă de îndoială că decizia organismului condus de Platini a fost una corectă şi nu bazată în vreun fel pe legături financiare discutabile dintre doi oameni din fotbalul românesc…

dsc9615

Nu contează nici că deciziile astea sfâşie inimi şi pot disturge destine. Se respectă firul istoriei murdare a fotbalului românesc. O dovadă vie că practicile dinainte de ’89 sunt diferite doar ca formă, nu şi ca fond. Apropo! Faptele de corupţie din alte ţări au fost aspru judecate, în timp ce echipele cu datorii au mai fost păsuite. Mai ales că în Giuleşti lucrurile începuseră să intre pe un făgaş pozitiv. Nu mă credeţi? Ei bine, aflaţi că în sezonul 2012-2013 al primei ligi din Grecia, şase echipe au jucat fără licenţă, doar pentru a spori competitivitatea. Vă spune băiatu’ că AEK a fost printre ele. Da, ştiu, a retrogradat sportiv până la urmă pentru că i s-a pus embargo pe transferuri, dar ce contează? Ei nu dăduseră vreun semn de redresare, ceea ce la noi nu e cazul. Rapid trebuia să aibă, înaintea meciului cu s****a un antrenament deschis publicului, de la ora 18:30. Nu s-a mai antrenat nimeni, evident, dar jucătorii şi-au făcut apariţia la ora promisă la stadion.

dsc9684

Când apar, tuturor li se face pielea găină, pentru că vre-o mie de suporteri, dacă nu ceva mai bine, stau urcaţi în peluză şi cântă deja de minute bune. Ca la un meci. Tobele răsună parcă mai tare ca niciodată, dar sunetul nu mai inspiră bucurie şi libertate cum o făcea odinioară. Nu aduce nici a resemnare, ci mai degrabă a avertisment pentru toţi cei care mustăcesc acum de bucurie că Rapid suferă: “ne vom întoarce…”. Altfel ai crede că stai să înceapă meciul, mai ales când băieţii ies la salut. Sau mai bine zi, că abia s-a terminat! Drăghia, Balauru, Voicu, Dică, Coman, Vasile, Ciolacu, Martin, Negru, Păun, Ioniţă, Mardare, toţi sunt acolo. Mai puţin Pancu, prea îndurerat după decizia primită azi… Dar ceva te face să realizezi că nimic nu e firesc… Poate doar văzând că poarta din faţa tăvălugului vişiniu de la peluză nu mai există. La fel ca în orice zi pustie, în care pe Giuleşti nu se joacă… “Am văzut oameni plângând sau cu lacrimi în ochi. Mi se rupe inima!”, aud mai mulţi jucători rostind cu voce stinsă. Suferă. Suferinţa se vede până şi pe faţa lui Alexandru Iacob, om venit în Giuleşti de doar câteva săptămâni şi care nici nu are vreun trecut rapidist. Dar pe chipul lui e întipărită durerea, neputinţa, revolta… E doar unul dintre multiplele exemple. Băieţii urcă zece minute în peluză, lângă cei care îi iubesc atât. Se salută cu mulţi dintre cei care au venit să le jure, pentru a mia oară, dragoste veşnică. Apoi se îndreaptă agale spre tunelul de la vestiare… Toba bate în continuare, iar sutele de voci nu se opresc din cântat decât după mai bine de o oră. O imagine înduioşătoare, care nu are cum să nu te facă să pleci capul şi, poate, să verşi câteva lacrimi, mai ales când conştientizeti că sub picioare ai gazonul unui stadion legendar despre care însă nu ştii când şi dacă va mai găzdui meciuri…

Nimeni nu mai poate anticipa ce urmează, cert este că noi nu trebuie să abandonăm sub nicio formă echipa. Acum, mai mult ca niciodată, e clar că echipa ar putea exista doar prin noi! Şi cum cel mai important e că Rapid există, hai să menţinem flacăra vie, chiar dacă, Doamne fereşte!, abia la centenar vom mai putea spune: “în sfârşit! Jucăm iar în prima ligă!!!” S-ar putea să o luăm de la zero, din liga a cincea, fără vreunul din actualii jucători, dar important este să existăm, să ne luptăm să nu murim. Şi vă promit eu că tot răul ăsta e spre mult, mult bine. Că doar, aşa cum zice Rappa în “Bun găsit, singurătate”, “o să pleci când nu mai ai ce oferi şi dacă pleci cu datorii, o să revii”, iar Rapid mai are atâtea şi atâtea de oferit! Oho! Cred că înţelegeţi şi voi prea bine ideea, mai ales dacă aţi fost măcar odată pe Giuleşti. Nici măcar nu trebuie să fii un împătimit al peluzei pentru a realiza că am dreptate!