Acelaşi Rapid

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

Haideţi să vedem ce se întâmpla în 1947 : «  Iarna a fost foarte grea. Vă aduceţi aminte ? CFR-ul meu a dus-o ca vai de capul lui. Băieţii, aproape toţi, locuiau într-o casă de pe Ana Ipătescu, cam pe unde începe str. Lemnea. Până la urmă, în toiul iernii, proprietarul casei ne-a dat în judecată şi ne-a îngrămădit la etaj. Am stat câte 7 şi 8 într-o cameră. Şi lemne nu prea aveam. Era atât de frig în camere, încât unii se înveleau cu salteaua, dormind direct pe plasa de fier. […] Cei mai mulţi se bandajau cu fularele, de parcă i-ar fi durut pe toţi măselele. Şi totuşi, cu echipa asta necăjită aveam să venim pe locul doi în campionat înaintea Carmenului.

 De ce? Poate pentru că niciodată ceferiştii mei n-au fost mai legaţi ca atunci. Şi cred că aşa e de când lumea: te leagă mai bine frigul şi foamea, decât caloriferul şi omleta cu şuncă.” (Glasul roţilor de tren)

 

Hai să vedem ce se întâmplă în 2013: Suporterii Rapidului şi-au pus corturi pe gazonul din Giuleşti, Bogdan Marius vine din Târgovişte pe jos să-şi susţină echipa, se ţine greva foamei, mulţi dintre jucători nu au plecat de la echipă, chiar dacă vom juca în liga a II-a. Dacă…pentru că ne-am obişnuit să trăim în incertitudine.

rapid1 Găsiţi vreo deosebire între Rapidul de atunci şi cel de acum? Poate doar că acum e vară. O vară prea tristǎ pentru un club aşa frumos. Deşi anii au trecut şi problemele au apǎrut neîncetat, ele nu ne-au schimbat şi nici nu ne-au furat din plǎcerea de a trǎi.

 

 Astǎzi ne împotmolim în deciziile unor oameni incapabili sǎ se comporte onorabil, suntem nevoiţi sǎ respectǎm legi absurde, suntem plimbaţi din liga a II-a în prima ligă şi invers cum e plimbat trenul din gară în gară. Şi nebunia nu se va sfârşi aici, pentru cǎ are atracţie la alb-vişiniu. Bine cǎ noi nu suntem alergici şi putem trǎi cu ea.

 

Între toate aceste întâmplǎri nefericite, pare că Rapidul are o forţă imensă. În cinstea celor care au îndurat frigul în 47, în cinstea celor care se revoltă azi în Giuleşti, Rapidul va juca nebuneşte din septembrie. Acolo, în iarbă, se vor descătuşa toate supǎrǎrile. Şi cum vor cânta cei din tribune!

 Rapid nu e o echipǎ necǎjitǎ, aşa cum povestea Ion T. Ion în „Glasul roţilor de tren”, Rapidul este o echipǎ mare, pentru cǎ şi-a pǎstrat onoarea intactǎ, pentru cǎ a suferit şi nu a cerut niciodatǎ ajutorul nimǎnui. De aceea anii au trecut şi, totuşi, sub Podul Grant gǎsim acelaşi Rapid. Frigul, foamea, lipsa banilor, ghinionul ne-au unit şi ne-au învǎţat cǎ poţi fi fericit în orice situaţie, dacǎ tu crezi cu adevǎrat în ceva. Şi rapidiştii cred în Rapid!