“Îmi doresc să-mi petrec toată cariera la Rapid!”

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

250029970

Luminile Giuleştiului s-au stins pe 30 mai, cu ocazia meciului cu Ceahlăul, din ultima etapă a sezonului 2012-2013. Cu toate că Rapid a terminat sezonul pe locul opt, a fost retrogradată pe motive induse de un patiser. În fine, concentrându-ne asupra acelei partide, trebuie spus că, pe lângă victoria cu 2-0, favoriţii noştri au câştigat ceva mult mai important: un portar de viitor! Andrei Drăghia a aşteptat mulţi ani să debuteze în Liga I pentru Rapid, iar după o prestaţie modestă cu “U” Cluj pe 20 mai, s-a revanşat din plin în faţa nemţenilor şi a închis poarta pe durata tuturor celor 90 de minute. Câteva intervenţii de excepţie au ajutat-o pe Rapid să părăsească Liga I în stil de echipă puternică, deşi prin tribune fluiera un vânt trist. Au trecut două săptămâni de atunci, situaţia alor noştri este încă incertă, dar Andrei rămâne optimist şi într-un interviu exclusiv acordat 1923.ro împărtăşeşte mai multe detalii neştiute legate de viaţa şi cariera sa.

Legia – Rapid 3-1
379468_282547901785540_649029781_n

Andrei, de unde ai găsit motivaţie să aperi atât de bine cu Ceahlăul? Rapid era deja retrogradată, tribunele au fost goale…

Da, numai că fericirea pe care eu o trăiam că am ajuns să fiu titular în poarta Rapidului înlătura orice lucru negativ din mintea mea. Şi gândul că acesta va fi ultimul meci al echipei în Liga I, pentru o perioadă, m-a făcut să-mi doresc foarte, foarte mult să nu dezamăgesc. Sper că am şi reuşit… 🙂

Tu la Rapid ai avut o evoluţie atipică. Adică în Liga I ai debutat recent, dar în Cupele Europene ai intrat încă din toamna lui 2011, chiar într-un meci cu miză…

Ufff, da! Ţin minte şi acum meciul de la Varşovia, cu Legia… Ce fericit am fost că intru ca titular, dar la final, înfrângerea cu 3-1 şi ratarea oricărei şanse de calificare din grupe au făcut ca bucuria să dispară…

Cum ai trăit tu momentele în care ai fost anunţat ca titular, mai ales că toată lumea se aştepta să apere Cătălin Straton?

Pentru mine, marea veste a venit cu două sau trei ore înainte de meci, la şedinţa tactică. Dar ştii ceva? Ştiind că Dani Coman e accidentat şi că nu poate juca, eu mă gândeam în zilele dinaintea meciului că există o speranţă să joc. Da, toată lumea se aştepta să intre Straton, pentru că el mai jucase, dar eu credeam în şansa mea.

Totuşi, emoţii sigur ai avut…

Ba nu am avut chiar deloc! Poate doar în momentul dinaintea încălzirii, când am ieşit să vedem gazonu, să fi existat nişte trăiri mai speciale, dar imediat mi-am spus că trebuie să-mi revin şi să mă bucur de moment, de fotbal. Cum ţi-am mai spus, era şansa mea şi n-aveam de gând să las ceva să mi-o umbrească!

Echipa de copii
208130_198946236812374_1076559_n

“Pentru Rapid merită orice aşteptare e justificată”

Apoi însă n-ai mai jucat un meci oficial până pe 20 mai 2013, când ai intrat cu “U” Cluj. Cât de mult te-a frământat aşteptarea asta?
A fost o aşteptare lungă, nimic de zis, numai că ştii tu vorba aia cu niciodată nu e prea târziu… În plus, având în vedere că vorbim despre Rapid, să ştii că absolut orice aşteptare e justificată.

Cât de greu ţi-a fost că în primele tale două jocuri oficiale de la Rapid ai luat şapte goluri?

Din păcate, bilanţul e unul catastrofal pentru orice portar, dar colegii şi tot staff-ul m-au încurajat în permanenţă, exprimându-şi încrederea lor necondiţionată. Faptul că suntem o mare familie şi că ne sprijinim unii pe alţii contează enorm la Rapid. Drept dovadă mi-a mers şi mie mai bine apoi, cu Gaz Metan (1-1) şi cu Ceahlăul (2-0), când am ajutat şi eu puţin echipa.

De când eşti legitimat la Rapid?

Cam de vreo 13 ani, adică din momentul în care m-am apucat de fotbal! Doar şase luni am jucat la Juventus Bucureşti, sub formă de împrumut, în rest cariera mea de până acum s-a consumat lângă Podul Grant.

Înseamnă că ai prins mulţi portari de valoare în Giuleşti! Care ţi-a plăcut cel mai mult?

Rapid mereu a avut portari de extreme de buni. I-am admirat pe Lobonţ, Dolha, Dani Coman, Bornescu sau Pecanha. Alături de ultimii trei am avut şi marea plăcere să lucrez şi am învăţat foarte multe lucruri. Chiar contează enorm pentru cariera mea că m-am pregătit alături de ei fiindcă, din punctul meu de vedere, sunt printre cei mai buni care au jucat în Liga I de când m-am apucat eu de fotbal.

426804_439119059461756_327852377_n

“Mă tentează mai mult o carieră la Rapid, decât un transfer în străinătate”

Spui că ai început fotbalul pe la 10 ani, dar ai făcut-o direct în poartă?

Da! De la început am luat-o pe calea asta. Mie mi-a plăcut pentru că în copii/">copilărie mi se părea cel mai uşor post pentru un fotbalist. Dar acum, îmi dau seama că m-am păcălit singur şi că nu e deloc aşa! (râde)

Să te întreb dacă eşti rapidist nu mai are rost, aşa că trec la un alt subiect: care e cea mai frumoasă amintire a ta din peluză?

Meciul cu Dinamo din 2008, când am câştigat cu 2-1! Era Peseiro antrenor. Câte torţe erau atunci în peluză! Ce atmosferă! De fapt, ce să ne mai mirăm? Peluza Rapidului e ceva unic în România. ..Ne identifică ca şi club, ca şi echipă!

Dar împotriva s****i nu ai nicio amintire deosebită?

Din păcate nu am prins nicio partidă împotriva lor, din peluză… Şi aşa rău îmi pare, pentru că atunci e cea mai frumoasă atmosferă… Am fost la câteva meciuri din astea copii/">copil de mingi, când se umplea şi peluza I. Pfoai, ce amintiri, ce vremuri!

Cum îţi imaginezi cariera ta în următorii 15 ani? Pas cu pas…

Sincer, mi-aş dori să-mi petrec toată cariera la Rapid şi să fac performanţă alături de echipa pe care o iubesc! Sunt doar câţiva jucători în toată lumea care evoluează doar pentru o singură echipă şi mie îmi surâde ideea de a mă număra printre ei! Din păcate, în România este mai greu de îndeplinit un asemenea vis…

Vrei să spui că nu te tentează să prinzi un transfer într-un campionat puternic?

Ba da… Dar mă tentează mult mai mult să evoluez numai pentru Rapid. Mi se pare ceva deosebit, extrem de frumos!

627x0

“Am vrut să-mi fac tatuaj la zece ani!”

Tu spui lucrurile astea, în ciuda faptului că echipa a retrogradat. Nu ţi se pare ciudat că Rapid va juca în liga a doua?

Când mă gândesc la faptul că voi juca în liga secundă mi se rupe inima… Eu sunt obişnuit ca Rapid să se bată pentru obiective măreţe! Chiar şi aşa, sunt convins că suporterii vor fi la fel de apropiaţi de noi ca şi până acum şi cu ajutorul lor din 2014 vom reveni acolo unde ne este locul: în Liga I.

Ai rămas în memoria fanilor şi pentru episodul din timpul meciului cu s****a, de anul acesta, când te-ai repezit să-i iei scaunul din mână ăluia de la ei, care îl flutura spre arbitru. A fost un impuls de moment sau ţi-a spus cineva să faci asta?

Aşa am simţit eu atunci! Mă gândeam cu groază că mai putem pierde un meci împotriva lor în afara terenului şi lucrul ăsta m-a determinat să fac tot ce depinde de mine să opresc o nedreptate.

Eşti cred că jucătorul Rapidului cu cele mai multe tatuaje. Când şi cum a început pasiunea ta pentru ele?

Tatăl meu şi-a făcut un tatuaj când aveam eu vreo zece ani, iar când l-am văzut i-am spus să mă ducă şi pe mine să-mi fac unul! Evident, m-a refuzat, dar mi-a spus că decizia asta o pot lua în momentul în care voi deveni major, pentru că atunci o să fiu destul de matur în gândire. Eu nici n-am aşteptat chiar până la 18 ani, îţi dai seama, şi mi-am făcut primul tatuaj. L-am ascuns o perioadă, dar nu puteam să o fac la infinit, aşa că la un moment dat tata l-a văzut şi mi-a spus: “Nu o să te opreşti! O să-ţi faci şi altele!” A avut dreptate, iar tatuajele au devenit o mare pasiune!

Câte ai şi ce reprezintă ele?

Mâna dreaptă e acoperită complet şi mai am scris ceva pe antebraţul stâng. Le-am făcut în şapte şedinţe, iar în bună parte ele conţin mesaje religioase. Eu sunt un tip credincios şi în momentul în care mă uit la ele mă cuprinde o linişte interioară.

Care a fost primul dintre ele?

Mi-am scris: “Vive tu sueno”, adică “Trăieşte-ţi visul”.

“Semăn exact cu un pelican”

Ce alte hobby-uri mai ai?

Sunt cinefil, îmi plac în general filmele de aventură, dar cam atât. Nu sunt genul cu o sumedenie de hobby-uri.

Porecla ta e “Pelicanul”. De ce şi cine ţi-a pus-o?

Dani Coman mi-a spus pentru prima dată aşa, prin 2006, pentru că mă mişcam precum un pelican şi aşa mi-a rămas de atunci. (râde)

Văd că ai adoptat-o cu mare drag!

Da, da, aşa e! Mi-am dat seama că dădeam din mâini precum dă pelicanul din aripi şi că semănăm exact, aşa cum spunea Dani! (râde)

Dacă dintre portarii rapidişti nu ţi-ai ales un singur model, trebuie să ai un etalon după care te ghidezi. Cine e?

Iker Casillas! Mi se pare cel mai complet portar din lume, iar faptul că a câştigat tot ce se poate în fotbal, sugerează că a avut o carieră perfectă!

În tricoul naţionalei, dar jucând pentru Juventus Colentina
228795_206052762768388_3726271_n