Alexandru Coman, noul Costin Lazăr

Ultimele minute ale meciului cu Pandurii au scos în evidenţă un nume care abia începe să prindă rădăcini în Giuleşti, cu toate că joacă pentru Rapid de aproape 15 ani! Alexandru Coman a intrat în minutul 86, iar după opt minute, la ultima fază a jocului cu gorjenii, a închis tabela la 2-0, cu un şut din prima, la colţul lung. O execuţie perfectă, cu stângul, cu toate că jucătorul de 21 de ani este dreptaci. Coman a fost copii/">copil de mingi în Giuleşti la meciurile memorabile din Cupa UEFA şi îşi doreşte să îi calce pe urme lui Costin Lazăr, cel pe care îl are ca model. Amănunte legate de aceste lucruri veţi găsi în interviul de mai jos, care are ca scop conturarea unui portret cât mai clar al celui care a gustat pentru prima oară din bucuria unui gol în faţa suporterilor din Giuleşti.

copii/">Copil de mingi cu Feyenoord şi Hamburg

Alex, să începem cu clasica întrebare: când şi cum ai ajuns în Giuleşti? Sigur toţi rapidiştii vor să ştie asta.

Fiecare jucător al Rapidului are povestea lui când vine vorba să dea un răspuns la întrebaea asta, dar la mine lucrurile sunt destul de simple. Am ajuns în Giuleşti pe la şase ani jumătate, când m-am apucat de fotbal, şi aici am rămas de atunci. Am jucat la toate grupele de vârstă, iar timp de vreo doi ani şi jumătate am fost copii/">copil de mingi. Am prins exact perioada aia în care am jucat cu Feyenoord, Rennes, PAOK, Hertha, Hamburg… Dar şi meciul României cu Finlanda, scor 2-1, din preliminariile Cupei Mondiale din 2006. Ce vremuri frumoase!

Eşti bine <<înfipt>> în atmosfera Giuleştiului, dar totuşi ai plecat de la Rapid pentru un an şi jumătate…

Păi eu debutasem în februarie 2010 pentru Rapid în Liga I, dar apoi n-am mai prea avut ocazia să joc. Când a venit Marius Şumudică antrenor, am sperat că va fi mai bine, dar nu prindeam lotul, aşa că i-am rugat pe cei din staff şi pe conducători să mă lase să plec împrumut undeva ca să joc. Au fost de acord şi imediat mi-am căutat echipă, iar Juventus Bucureşti a fost cea mai bună alternativă. După jumătatea aceea de sezon am sperat iar să revin la Rapid, dar mi s-a spus că nu prea am loc la prima echipă. Aşa că, decât să joc în C pentru satelit, m-am gândit că mi-ar prinde mai bine un nou împrumut în liga secundă, aşa că am ales ALRO Slatina, unde am stat tot sezonul 2011-2012.

“Sabău e un om bun!”

Mai sperai să joci pentru prima echipă a Rapidului?

A fost întotdeauna un vis să joc în Giuleşti, cu tribunele pline, dar ajunsesem să-mi doresc, în primul rând, să evoluez în prima ligă. Chiar şi la o echipă de provincie! Am avut noroc cu domnul Sabău, care mi-a dat atenţie. Mi-a apreciat calităţile şi m-a oprit în lotul pentru acest sezon. E un om bun! Şi îi voi fi tot timpul recunoscător pentru încrederea pe care mi-a acordat-o.

La finalul meciului Rapid – Urziceni, scor 1-1, când ai şi debutat în Liga I, George Copos te-a comparat cu Tibi Ghioane. E modelul tău?

Cred că atunci a fost doar o trăire de moment a domnului Copos. Tibi a fost un jucător bun, dar n-aş putea spune că pe el îl admir cel mai mult. Preferatul meu este Costin Lazăr, iar atât timp cât am fost colegi la Rapid am avut foarte multe de învăţat de la el. Consider că stilul său mi se potriveşte şi mie.

Te-ai remarcat ca mijlocaş central, dar în ultimul timp ai evoluat pe postul de fundaş dreapta. Unde te simţi mai bine?

În centru, clar! Acolo vreau să mă impun, deoarece calităţile mele pentru asta mă recomandă. Acum nu mă plâng nici că mai joc fundaş dreapta. Când am ocazia să fiu titular la Rapid, nu mai contează poziţia din teren! Dar uite, de exemplu, golul l-am dat din postura de mijlocaş. Exact ce-ţi spuneam mai sus.

Că tot veni vorba de gol… Cum ai trăit acele secunde?

Am văzut mingea că vine şi mi-am zis că va fi gol. Vedeam numai plasa laterală a porţii lui Mingote! Execuţia mi-a ieşit perfect, exact cum voiam eu să dau, chiar dacă am avut şi ceva noroc. Am lovit mingea bine, deşi alunecasem… Apoi au fost nişte momente, cum să-ţi zic, pe care nu le întâlneşti de foarte multe ori în carieră! Am simţit golul ca pe o primă răsplată la munca pe care am depus-o până acum. Iar faptul că eu sunt dreptaci, dar am <<băgat-o-n aţe>> cu stângul, a intensificat sentimentul de satisfacţie.

“Merg des cu RATB-ul”

Chiar, ce alegi între a juca trei meciuri consecutive ca integralist, fără să dai gol şi între a evolua doar câteva minute, precum cu Pandurii, şi să marchezi?

Prima variantă, categoric! Eu îmi doresc să mă impun în prima echipă, să capăt tot mai multă consistenţă şi, cu trecerea timpului, să devin om de bază. Să marchezi pentru Rapid, în Giuleşti, e un sentiment unic, dar cel mai important e să nu fiu doar o prezenţă meteorică în tricoul vişiniu! Vreau să fac parte dintr-o echipă a Rapidului care să câştige trofee, golurile mele trec pe locul doi.

În momentul în care te-am contactat prima dată să facem interviul, te-ai scuzat că eşti în RATB. Mergi des cu mijloacele de transport în comun? Te recunoaşte lumea?

Merg când trebuie… Adică, mai merg cu maşinile colegilor, de cele mai multe ori, în special la acţiunile echipei, dar apelez fără probleme şi la mijloacele publice de transport. Ce? E vreo ruşine să mergi cu troleul şi metroul?! Crede-mă, că nu am vreo reţinere de genul ăsta! Şi ca să-ţi răspund şi la a doua întrebare… Nu, nu m-a oprit nimeni până acum prin RATB-uri. Dar promit că mai dau în viitorul apropiat 5-6 goluri, ca să-mi fac reclamă mai bună! (râde)

Am înţeles că matematica este unul dintre hobby-urile tale…

Eh, să nu exagerăm! Hobby-urile mele sunt ca ale oricărui tânăr de 21 de ani. Mai merg la un film, mai <<bag>> un Play Station, mă duc uneori pe la pescuit. Matematica era materia mea preferată în liceu, mă fascinau cifrele, calculele. La orele alea mă duceam cu cea mai mare plăcere!

Programul meciului Rapid – Pandurii, ce poartă autograful lui Alexandru Coman

 

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required





Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* indicates required