Vi-l mai amintiţi pe Godfroid?

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

Ştiţi voi, belgianul venit de la Standard Liege. Avea 31 de ani şi a fost privit cruciş de mulţi pentru că, fie vorba între noi, nimeni nu prea auzise de el pe aici, prin România. Poate doar Rednic. Dar a fost suficient, pentru că „Puriul” l-a luat imediat ce a avut ocazia la Rapid, în vara lui 2002. Ai noştri tocmai câştigaseră Cupa şi aveau meci cu d****o pentru Supercupă. „Manu” a intrat direct în primul unsprezece şi a contribuit la câştigarea trofeului, dar şi la impresia că la Rapid se construieşte o mare echipă, care va sărbători cu mare fast, la împlinirea vârstei de 80 de ani. Pe ideea asta am şi dominat campionatul 2002-2003, iar la finalul său ne-am încununat învingători pentru a PATRA oară în istorie. Godfroid a jucat în 24 dintre cele 30 de meciuri şi a marcat cinci goluri. Cifre OK pentru un mijlocaş, dar să nu uităm că dintre cele cinci reuşite, patru au fost chiar decisive. Prima, în etapa I, când Rapid a bătut cu 2-1 pe terenul Sportului, iar Godfroid a adus victoria în minutul 88, asigurând astfel un început de sezon perfect.

A mai dat gol şi-n etapa a doua, dar când conduceam cu 4-0 Oţelul, aşa că ăla n-a fost decât pentru statistică. Grosul a venit abia în retur. În etapa a 21-a, la Timişoara, când Rapid era în criză. Trei meciuri la rând fără victorie şi conduşi cu 1-0 la pauză, ne-am revenit pe final şi am bătut cu 3-1, belgianul egalând în minutul 47. Aportul său, simţit din plin şi prin prestaţii, pase, dar mai ales prin câteva goluri decisive. La fel cum a fost şi cel din etapa a 25-a. Atunci, traversam din nou o perioadă mai dificilă şi, în ciuda faptului că aveam încă un avans liniştitor, punctele s-au mai dus după ce s****a ne bătuse acasă, aşa că o victorie era OBLIGATORIE. La Piteşti însă mingea nu prea avea de gând să intre în poartă. Până în minutul 58, când Manu a spart letargia şi a contribuit la jumătate din scorul final. După încă două etape, când intraserăm în linie dreaptă pentru al PATRULEA titlu din istorie, acasă, cu Bistriţa, scorul era 1-1, în minutul 20, moment în care Godfroid şi-a intrat iar în rol. S-a încheiat 3-1 şi pentru titlu nu ne-a mai trebuit decât un punct.

Practic, având în vedere toate astea, dar şi meciul din preliminariile Ligii Campionilor, de pe terenul lui Anderlecht, când Godfroid a strecurat mingea prin faţa porţii adverse, iar Ilyeş a băgat-o în poartă, putem spune un lucru: Manu a fost primul jucător străin de valoare pe care l-a avut Rapid în istoria recentă. Înaintea lui Artiom Karamyan, a lui Cesinha, Bozovic, Spadacio, Andrade, Antonio sau Teixeira. Godfroid este primul jucător din perioada postbelică ce-şi pune amprenta de o asemenea manieră la câştigarea unui titlu de campion. De aceea trebuie să-l apreciem şi să-l respectăm toată viaţa. Ar fi şi păcat ca el să nu rămână în inimile noastre alături de toţi cei care au scris istorie pentru întreaga suflare vişinie.

Aşa că să vă văd, voi ce vă amintiţi despre Emmanuel Godfroid? 🙂 Aştept comentarii!

 

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required